Şefii de sindicat vor să fure încă o dată de la salariaţi
De Hotelul Mina de la Rânca nu au beneficiat decât acoliţii lui Condescu. De administrare s-a ocupat o apropiată a lui, Mădălina Berbecel, care a administrat ani buni, mai mult sau mai puţin transparent. Tot secretul funcţionării acestui hotel era să li se trimită oameni pentru cursuri, iar de multe ori chiar turişti imaginari. Astfel, s-a descoperit de către Corpul de Control al CE Oltenia faptul că mai mulţi mineri de la Berbeşti figurau în documente ca beneficiri de bilete la hotel, dar ei habar nu aveau că-şi petrecuseră concediul la Mina-Rânca.
Liderii de de la Uniunea Sindicatelor Miniere Oltenia vor să-şi vândă acţiunile de la Hotelul Mina – Rânca
De Hotelul Mina de la Rânca nu au beneficiat decât acoliţii lui Condescu, iar de administrare s-a ocupat femeia apropiată lui, Mădălina Berbecel, care a administrat ani buni, mai mult sau mai puţin transparent.
Tot secretul funcţionării acestui hotel era să le trimită oameni pentru cursuri, de multe ori chiar turişti imaginari.
Astfel s-a descoperit, de către Corpul de Control al CE Oltenia, faptul că mineri de la Berbeşti figurau că beneficiau de bilete la hotel, dar ei habar nu aveau că-şi petrecuseră concediul la Hotel Mina. În contractul colectiv de muncă era stipulat că, cine se duce la Hotel Mina va avea cheltuielile acoperite 90% de către unitate. Acest lucru a dat frâu liber imaginaţiei unor lideri de sindicat pentru a mai scoate bani în plus. Morişca de la Hotel Mina a început să se învârtă, în sensul că liderii de sindicat (cum este şi cazul de la Berbeşti) puneau 10% din buzunar pentru un angajat pe tabel, care chipurile se ducea acolo şi decontau cei 90%. Au fost descoperite destul de multe cazuri, iar Corpul de Control al CE Oltenia a trimis cele constatate poliţiei, care a întocmit un dosar penal în acest sens.
În momentul de faţă acţionar principal la acest Hotelul Mina-Rânca este CE Oltenia cu 60%, USMO şi FNME cu 40%
În anul 2003, minţile „strălucite“ din Uniunea Sindicatelor Miniere Oltenia, cu ocazia unei premieri, ca urmare a economiilor făcute la fondul de salarii, „s-au zbătut“ ca minerii să primească 6 milioane lei vechi, din care au fost constrânşi să dea câte cinci sute mii lei vechi înapoi la sindicate. La acea vreme în cadrul fostei SNLO erau 17.000 de mineri. În urma calculelor făcute, fiecare miner ar fi trebuit să primească câte 5.550.000 lei bani vechi. Numai că banii au fost reţinuţi fără nici-un fel de documente. Mulţi mineri au fost nemulţumiţi la vremea respectivă de complicitatea bolnăvicioasă dintre administraţie şi sindicate, care i-a împiedicat să protesteze faţă de acea colectă la negru, temându-se să nu-şi piardă locul de muncă. Exista la acea vreme în rândul minerilor ameninţarea că cine nu va plăti cei cinci sute mii lei vechi, va rămâne fără slujbă. Practic nu a existat nici un miner din cei 17.000 de la acea vreme, care să nu fi plătit dijma pentru construcţia Hotelului Mina. În total au fost colectaţi aproximativ 8 miliarde şi jumătate lei vechi, bani care s-au strâns pur şi simplu numerar.
Miliarde cărate cu plasa de un leu sau Caritasul lui Condescu
Am stat de vorbă cu mai mulţi mineri care au plătit „taxa de protecţie“ la vremea aceea, toţi aducându-şi aminte cum s-au oprit banii: „În momentul când luai salariul se opreau banii pur şi simplu fără nici un fel de chitanţă, era ca şi cum ai fi luat prima şi lăsai cinci sute mii lei ciubuc la casierie“. În acest fel s-au strâns şi s-au cărat cu plasele, în mod ilegal şi netransparent, 8 miliarde şi jumătate lei drept tribut la sindicate. Construcţia Hotelului Mina era în faza de fundaţie, iar cu aceşti bani au reuşit să o ridice până la acoperiş. Construcţia, efectiv, a fost salvată cu aceşti bani luaţi din buzunarul minerilor, altfel nu ar fi reuşit să o finalizeze.
Afacere cu iz penal. Banii şi-au pierdut urmele
Spre sfârşitul anului 2003, începutul anului 2004, acest aspect a fost sesizat de minerii nemulţumiţi Corpului de Control al Ministrului Economiei. Ministru la vremea respectivă era Dan Ioan Popescu. S-a constatat că banii fuseseră încasaţi nelegal, netransparent, pur şi simplu dispăruseră. Vorbeau mii de oameni despre aceşti bani, dar nu se găsea traseul lor. Ce-i drept, în acea perioadă construcţia înaintase, iar minerii făceau glume de genul „şi eu sunt acţionar cu 50.000 la Hotel Mina“ sau „am acţiuni la Mina“. Ceva mai târziu aveau să apară în presa locală anchete despre această afacere murdară. Cu această ocazie minerii au aflat că de fapt acţiuni la Hotel Mina aveau alţii, nu ei.
Încă o ţeapă marca Federaţia Naţională Mine Energie (FNME)
Banii adunaţi ar fi putut umfla buzunarele unor lideri de sindicat. Faptul că azi sindicatele revendică acţiunile la Hotel Mina, creează o altă suspiciune şi anume în ce fel „au ajutat“ banii reţinuţi de la mineri la construcţia Hotelului Mina. Nici-un lider de sindicat nu s-a obosit de atunci şi până în prezent să explice unde a ajuns tributul minerilor, pur şi simplu susţinându-se că ei au fost folosiţi la construcţia hotelului.
Acum constatăm că, de fapt, hotelul a fost construit cu banii sindicatelor. Un număr restrâns de lideri înfometaţi din Federaţia Naţională Mine Energie, care au pierdut susţinerea oamenilor, vor să facă rost de bani din vânzarea acestor acţiuni, pe care apoi să-i cheltuiască rapid, până nu le dispare definitiv aproape inexistenta federaţie (FNME) din care fac parte. Este evident că acest grup mic de lideri vor să ţepuiască încă o dată minerii şi să-şi însuşească banii oamenilor pentru propriile buzunare. Mai departe nu s-a mai ştiut de bani, corpul de control neextinzând cercetările. Banii s-au reţinut în casierii, apoi au fost luaţi fără documente justificative, practic toata operaţiunea s-a desfăşurat la negru, cu complicitatea mai multor salariaţi. După ce anul trecut Olservmin a dat faliment, acţiunile au fost cumpărate de către CE Oltenia. Clubul Pandurii a fost integrat clar mai târziu decât construcţia hotelului, într-un mod nu se ştie cum. Probabil au folosit bani daţi tot de Complexul Energetic Oltenia. Dacă căutăm urma banilor în hotel, nu există decât banii CE Oltenia şi banii minerilor (cei 8 miliarde şi jumătate). Prin Clubul Pandurii s-au dus bani de la CE Oltenia, prin Olservmin s-au dus bani tot de la CE Oltenia, pentru că şi Olservmin presta pentru CE Oltenia, avea contracte obţinute preferenţial şi astfel s-au scurs bani din conturile CEO pentru hotel.
Minerii se asociază să-şi recupereze banii în instanţă
Există indicii că, odată început demersul de vânzare al acţiunilor, minerii să-şi dea seama că de fapt liderii de sindicat vând banii lor sau contribuţia lor la construcţia hotelului şi sunt mulţi care spun: „De ce să meargă acţiunile la sindicate, mai bine să meargă la CE Oltenia, care este angajatorul nostru şi putem oricând să mergem în vacanţă la acest hotel“.
Am stat de vorbă cu mai mulţi mineri care au contribuit la construcţia Hotelului Mina. Oamenii sunt hotărâţi să se asocieze pentru a acţiona în instanţă USMO şi FNME, pentru a-şi recupera banii. Aceştia ne-au declarat: „Vom fi suficient de mulţi salariaţi care să ne asociem pentru a-i determina pe liderii de sindicat să ne înapoieze banii. Vom acţiona în instanţă şi vom deschide acţiune în civil, unde vom putea demonstra prin mărturiile a mii de mineri că am contribuit…“. Mai mult ca sigur, e posibil ca o parte din salariaţi să se coalizeze într-o asociere, pentru a-şi recupera banii sau să fie lăsaţi Complexului Energetic Oltenia, unde minerii sunt salariaţi, decât să-i cedeze unui sindicat care nu mai are reprezentativitate.
Ce spun salariaţii?
„Probabil că o să ne adunăm cei care ne cunoaştem, pe bazine miniere, să ne asociem şi vom deschide o acţiune colectivă. Dorim ca aceşti bani să ajungă la CE Oltenia, nu la nişte sindicate inexistente“.
Şi cei patru mii de foşti mineri, care au plecat între timp din CE Oltenia şi au contribuit la construcţia hotelului, pot fi integraţi în asociere pentru a-şi recupera banii. Să decidă ce fac cu contribuţia lor, o contribuţie ce ar putea să genereze tipul de societate deschisă.
CEsudvest.ro