Istoria universitarismului din România, de-a lungul existenței sale, n-a cunoscut oameni care s-au îmbogățit din această activitate,ba, dimpotrivă, sunt cunoscute cazurile a numeroși profesori universitari care au sfârșit în sărăcie iar după moarte nu le-a rămas decât faima.Sigur, nu este o virtute să fii sărac, după cum nu este nici o rușine să fii bogat.Totdeauna bogăția a fost legată de afaceri mai mult sau mai puțin cinstite.De afaceri în orice domeniu, mai puțin în cel universitar, unde din munca la catedră și din cercetare nu ai cum să te îmbogățești.
Pe vremuri cercetarea însemna sute sau chiar mii de ore de studiu în bibliotecă, activitate de cercetare în laboratoare, 2-3 articole importante publicate într-un an și câteva cărți importante, doar câteva, scrise în întreaga carieră.
Între timp, după revoluție, mai ales în ultimii 10 ani lucrurile s-au schimbat total și în mediul academic din unele universități, mai ales în cele apărute după revoluție, dar nu numai.Și asta de când “barierele conservatorismului” academic au fost “sparte” de către doritorii de o carieră universitară fulgerătoare. Bătaia de joc în care a ajuns obținerea doctoratului în România, unde numai cine nu vrea nu ajunge doctor, vezi cazul Oprea și al doctorilor făcuți de acesta pe “repede înainte” au aruncat în derizoriu titulatura de doctor. Mai nou, s-a ajuns într-o situație similară și în cazul obținerii abilitării (dreptul de a conduce doctoranzi) unde persoane cu tupeu “academic” au obținut abilitări în mai multe domenii, chiar și în domenii care nu au legătură cu formarea lor universitară.
Revenind la îmbogățiții peste noapte (în 5-6 ani), din universități, trebuie să amintim cazul Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, universitate aflată în pragul colapsului financiar în timp ce șefii ei sunt multimilionari din….cercetare. Da, din cercetare. Aici activitatea didactică a trecut în planul doi, șefii acesteia fiind interesați mai mult de cercetarea în acord global.
Recent Consiliul de Administrație al universității, al cărui președinte este rectorul Popescu Luminița Georgeta cât și Președintele Senatului universității, Gorun Adrian, au recunoscut public faptul că Universitatea „Constantin Brâncuși” se confruntă cu serioase probleme financiare și în urma unor ședințe maraton, care au durat mai mult decât ședințele Consiliului de Securitate al ONU, au anunțat măsuri drastice prin care, într-o primă etapă, cadrele didactice au fost obligate să facă cereri pentru 5 zile de concediu fără plată, mai întâi pe luna septembrie, ceea ce echivalează cu reducerea salariilor cu 25%, urmând ca pentru lunile următoare să se recurgă chiar la restructurarea cadrelor didactice pe baza unor criterii la care conducerea universității lucrează în prezent. Nemulțumirile cadrelor didactice au fost susținute de către sindicatul din universitate, al cărui președinte, Popescu Cristinel, a declarat pentru presa locală:
„Salariile diminuate se pot simţi abia la încasarea banilor pe septembrie, în chenzina ce va fi virată pe carduri pe 10 octombrie. Până atunci eu sper să mai avem câteva consultări cu conducerea universităţii, deoarece, chiar dacă înţelegem măsura luată de Senat, care implică şi reduceri salariale, nu putem spune că este şi legală. Din acest motiv vom purta discuţii pentru a le explica celor din conducere că profesorii pot apela oricând la instanţa de judecată pentru recuperarea drepturilor salariale, iar, în final, Universitatea „Constantin Brâncuși” va fi obligată să le achite banii, plus cheltuielile de judecată”.
Cum s-a ajuns ca Universitatea „Constantin Brâncuși” să se afle într-o situație cu care nu s-a mai confruntat în existența ei de 24 de ani?
Universitate mică, aflată într-un județ “pustiu” din punct de vedere economic în care, în scurt timp, nu va mai conta nici Complexul Energetic Oltenia, care abia mai “pâlpâie”, ea a devenit locul unde o mână de oameni au obținut “drept de proprietate” asupra ei și, drept urmare, venituri colosale prin patentarea unor metode care ar putea constitui temă de studiu pentru DNA.
Idea de la care s-a plecat a fost următoarea. S-a constituit un fond de cercetare în universitate, fond în care au fost transferate sume importante din bugetul universității, în special din taxele studenților, de la Învățământul la Distanță, de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, din fondul de dezvoltare al universității, fond aflat la dispoziția rectorului universității și format din contribuția componentelor universității cu 25 % din taxele încasate de la studenți și 20% din alocația bugetară, precum și din alte surse bugetare ale universității. Ideea, în sinea ei, a fost salutară deoarece încuraja cercetarea. Interesant este cine și cum a beneficiat de acest fond de cercetare și care au fost strategiile de a accesa banii din acest fond. În continuare sunt prezentate doar cîteva dovezi ale modului de constituire a fondului de cercetare deoarece ulterior ele au fost secretizate.



Doar din aceste patru documente se constată sumele uriașe intrate în fondul de cercetare al universității. Trebuie precizat faptul că în anii următori adică, 2012, 2013, 2014 și 2015 fondul de cercetare al universității a continuat să fie alimentat consistent din veniturile proprii ale universității deși, încă din anul 2012, așa cum reiese din Raportul Curții de Conturi a României, Universitatea „Constantin Brâncuși” avea dificultăți financiare dar ministerul a preferat să o țină pe linia de plutire prin acordarea repetată de ajutoare financiare considerabile, în medie de 27% pe an, așa cum rezultă din tabelul 6.1.

Odată constituit acest fond de cercetare se punea problema ca banii din acesta să ajungă acolo unde trebuie. Și cine putea să acceseze bani din aceste fonduri decât cei din conducerea universității și cei apropiați lor, evident oameni de încredere, cărora mai întâi li s-au dat funcții de conducere în universitate, cum ar fi decani, șefi de departamente, directori de diverse structuri ș.a.m.d.
Apoi s-au găsit metodele legale de accesare a banilor din fondul de cercetare, fond aflat la dispoziția șefilor universității.
Prima metodă “brevetată” a fost aceea a proiectelor strategice, atît la propriu cât și la figurat, finanțate din bugetul universității, mai precis din veniturile proprii, venituri de care universitatea putea să dispună cum vrea.




Prima observație care îți sare în ochi examinând tabelul cu aceste proiecte se referă la faptul că absolventul facultății de filosofie, Gorun Adrian, la acea dată rector al universității, figura cu două proiecte, demne de un filozof, cu un puternic impact în domeniul “filozofiei rurale”, pozițiile 4 și 5, intitulate “Studiu asupra comunităților rurale în Gorj.Tratare monografică” și “Sărăcia – un fenomen al județului Gorj”.
A doua observație se referă la proiectul strategic intitulat “Creșterea prestigiului universității prin vizibilitatea rezultatelor cercetării științifice” , al cărui buget alocat se ridica la 320.000 lei, asta însemnând 3,2 miliarde lei, ca să înțeleagă și cei mai puțin familiarizați cu reforma monetară a lui Mugur Isărescu. Nu știm unde a publicat Gheorghe Gămăneci, de formație profesor de biologie în preuniversitar, iar înainte de revoluția din 1989 responsabil cu educația comunistă a pionierilor din Gorj, rezultatele acestei cercetări dar toate cele trei teme de cercetare amintite constituie o bătaie de joc la adresa cercetări științifice din Romînia.
Și, în sfârșit, o a treia observație, vizibilă din semnăturile de pe această hotărîre a Biroului Senatului, se referă la faptul că toți cei care au reușit să se “califice” în urma “competiției” interne de proiecte din universitate ocupau funcții în conducerea acesteia.
De la proiecte strategice s-a trecut la granturi interne finanțate din bugetul universității și câștigate prin competiție internă de șefii ei și câțiva apropiați ai lor. Apoi au urmat contracte de tip POSDRU, cu cofinanțare de la universitate. De exemplu, Adrian Gorun, rectorul de atunci al universității a “câștigat” un grant de 2 miliarde lei vechi intitulat “UCB-o investiție în viitor”, așa după cum se observă din CV-ul său, capitolul Contracte de cercetare/granturi, poziția 7.


La pozițiile 4 și 5 se observă alte contracte de tip POSDRU de valori considerabile, tot cu cofinanțare de unde Adrian Gorun a încasat bani buni, ca expert în educație. Până și de la Primăria Târgu Jiu a câștigat un contract în valoare de 14.880 lei, poz.6.
Alte granturi interne au fost câștigate de Popescu Lumunița, la acea dată decan al facultății de Inginerie, și același Gheorghe Gămăneci, cancelar al universității, toți cei menționați anterior fiind membrii ai Senatului universității, senat unde s-au aprobat propunerile de granturi și cuantumul sumelor pentru aceste granturi.
Câștigarea acestor granturi de către cei amintiți, pe lângă banii ce le-au revenit pentru activitățile desfășurate în cadrul lor, le-au mai adus un imens avantaj, acela că în CV-ul lor puteau menționau faptul că sunt câștigători de granturi de cercetare câștigate prin competiție, chiar dacă aceea competiție era internă și într-o competiție internă șefii câștigă întotdeauna. Faptul că ai participat la o competiție de granturi, chiar internă, și ai mai și câștigat, era o condiție pentru a putea depune aplicații la competiții de granturi cu surse de finanțare internă(națională) sau externă. .
Au urmat apoi o “puzderie” de contracte de tip POSDRU obținute, inițial de șefii universității, contracte cu cofinanțare din bugetul universității. A fost o perioadă de vreo 2-3 ani în care 3 persoane din conducerea universității câștigau din cercetare câte 1.000 Euro lunar, în afara salariului corespunzător funcției de profesor universitar și a indemnizațiilor de conducere.
Cel mai tare contract cu cofinanțare a fost cel obținut de Popescu Luminița Georgeta, în anul 20011, contract în valoare de 1 milion de Euro iar valoarea cofinanțării a fost de 500.000 de Euro, o parte din această cotribuție, în valoare de 231.173 Euro fiind aprobată în Ședința Senatului Universității “Constantin Brâncuși” din data de 21 aprilie 2011.Finalizarea proiectului, care inițial trebuia să dureze 3 ani a fost prelungită cu câteva luni.

Cheltuielile legate de derularea acestui proiect au fost “secretizate” prin deschiderea unor conturi în valută și lei la BCR, filiala Târgu Jiu iar prima și adoua semnătură pentru derularea operațiunilor bancare le-au avut Mihai Cruceru și ec.Marica Mădălina Mihaela, managerul de proiect, așa cum rezultă din art.10 al unei alte hotărâri de senat.

Valoarea totală a proiectului a fost estimată la 1043725 EURO, sprijinul financiar din partea UE a fost de 50% din totalul costurilor eligibile iar contribuția universității tot de 50%. Sumele în lei, provenite din cofinanțarea de numai 231.173 Euro, ce trebuiau cheltuite, au fost extrem de mari iar rezultatul final al proiectului, în plan științific, s-a concretizat în două cereri de brevet de invenție premiate internațional (medalia de aur și medalia de argint la Expoziția Internațională de Inventică, Cercetări și Noi Tehnologii, INNOVA-EUREKA, Bruxelles 2014).
Referitor la noile materiale de construcție obținute la finalizarea proiectului, nici managerul de proiect, Marica Mirabela Mădălina și nici Directorul proiectului, Popescu Luminița Georgeta, n-au făcut publice numele firmelor de materiale de construcții care s-au arătat interesate de a achiziționa și aplica tehnologia de fabricație a noilor materiale de construcție obținute, care a făcut obiectul proiectului și nici dacă Universitatea “Constantin Brâncuși” a primit de la Uniunea Europeană contribuția de 50% pentru finanțarea proiectului. Despre cofinanțarea luată din fondul de cercetare al universității nu știm dacă a mai fost restituită universității. În aceste condiții, când nimeni nu te întreabă de nimic, se merită să faci cercetare cu bani din bugetul universității.
Au urmat alte zeci de proiecte sau granturi, tot cu cofinanțare, câștigate și de alți apropiați ai Rectorului și ai Președintelui Senatului, din care, evident, au făcut parte și aceștia, un alt exemplu fiind prezentat mai jos.




Toate aceste proiecte au condus la epuizarea bugetară a universității, aceasta ajungând în prezent în starea de nu mai putea plătii salariile angajaților și de a recurge la măsuri extreme, contrare codului muncii. Cadrele didactice din universitate au realizat, în sfârșit, că numeroasele cofinanțări ale proiectelor și granturilor în care au fost implicați Rectorul universității, Președintele Senatului și apropiații lor au zdruncinat serios bugetul universități și au început să vocifereze.
Pentru a liniști spiritele de nemulțumire ale cadrelor didactice din universitate, referitoare la cheltuielile cu cofinanțările din bugetul universității ale proiectelor și granturilor de care au beneficiat șefii universității, Rectorul Popescu Luminița Georgeta recurge la o strategie perfidă, care nu mai poate păcăli pe nimeni, transmițând, spre diseminare, următorul email unor apropiați ai ei cu funcții de conducere în facultăți.
De la: Luminita Popescu <luminita.popescu69@gmail.com>
Dată: 24 septembrie 2016, 10:32:27 EEST
Subiect: Rog diseminati informatia despre Proiect nou UCBECOTECH!!
Avand in vedere recentele discutii din facultati cu privire la faptul ca deficitul de 3.000.000 lei din universitate s-ar datora proiectului pe care tocmai l-am castigat, va atasez dovada faptului ca acest proiect nu are cofinantare din partea UCB, lucru care se vede din pachetul de finantare al proiectului.
…………………………………………………………………………………………………………………..
Cu prietenie,
Luminita Popescu

Conținutul acestui email arată faptul că deficitul bugetar al universității se ridică la 3 milioane lei iar cadrele didactice ale universității, care nu au nici o vină pentru starea financiară dificilă în care se află universitatea, se văd nevoite să suporte măsurile drastice ale conducerii universității iar unele din ele să-și piardă locul de muncă.
Adăugați la toate acestea metoda salarizării diferențiate, aplicată în universitate mai ales în anii electorali, dar nu numai, când salariile a peste 50% din personalul didactic și din administrație au fost majorat în multe cazuri și cu 25% și veți avea o altă explicație a stării financiare dezastruase spre care se îndreaptă universitatea.

Puzderia de funcții înființate pentru apropiații fostului Rector și Președinte al Senatului, Adrian Gorun, precum și indemnizațiile plătite din veniturile extrabugetare au subțiat considerabil bugetul universității. De reținut faptul că din anul 2012, de când ocupă funcția de Președinte al Senatului, Gorun Adrian a creeat la nivelul acestuia funcții de conducere care nu sunt prevăzute în Legea Educației Naționale(Legea nr.1/2011), cum ar fi vicepreședinte al Senatului și cancelar al Senatului, toate cu indemnizații de conducere plătite din veniturile proprii ale universității.Timp de 4 ani, din 2012 și până în prezent, indemnizația lui de conducere, ca Președinte al Senatului, a fost de 40% iar a vicepreședintelui și a veșnicului cancelar, Gheorghe Gămăneci, au fost de 25%.Membrii Senatului au avut o indemnizație de 5% iar președinții de comisii ale senatului, vreo 5 la număr, de 7%, aceste procente fiind raportate la salariul fiecăruia.Înainte de începerea anului universitar 2016-2017 Președintele Senatului, Adrian Gorun, încercând să mai calmeze atmosfera tensionată din universitate a luat hotărârea de a renunța la indemnizațiile de conducere mai sus enumerate.
Cu toată situația dificilă în care se află universitatea, șefii ei au marcat deschiderea anului universitar 2016-2017 printr-o ședință solemnă la care au fost invitate toate notabilitățile orașului, de la prefect, primar al orașului, șefi de la SRI, ISU și până la ultima deconcentrată și doar câțiva studenți. În discursurile lor, care de care mai triumfaliste, Rectorul Popescu Luminița Georgeta și Președințele Senatului, Adrian Gorun, n-au suflat o vorbă despre situația financiară precară în care se află universitatea datorită managementului defectuos practicat de cei doi în ultimii 8 ani de zile. Imediat după festivitatea de deschidere a anului universitar, când i-au mințit public pe toți cei prezenți cu privire la starea excelentă în care se află universitatea, cei doi și-au îndepărtat rapid masca festivă și la ora 14 au intrat într-o ședință de Senat în care s-a reamintit faptul că Universitatea „Constantin Brâncuși” se confruntă cu dificultăți financiare serioase existând un deficit bugetar estimat la aproximativ 30 miliarde lei vechi, numai până la sfârșitul anului 2016 și că trebuie făcute restructurări drastice de personal didactic, începând cu luna octombrie, pentru a evita intrarea universității în incapacitate de plată.
Cu toată că universitatea se află în pragul colapsului financiar, surse din interiorul Senatului au lăsat să se înțeleagă faptul că Președintele Senatului, Adrian Gorun, într-un dispreț total față de colegii săi, obligați la numeroase zile de concediu fără plată, propune Senatului să accepte ca în noul an universitar să desfășoare activități didactice remunerate în sistem de plata cu ora, pe postul de prof.univ. la vechimea corespunzătoare, trei persoane din afara universității și anume, Ovidiu-Ion Pâinișoară, Toader Nicoară și Ion Ghizdeanu.
Ovidiu-Ion Pâinișoară este profesor de științe ale educației la Universitatea București și membru în comisia nr.28-Psihologie, științe ale educației, educație fizică și sport din cadru CNATDCU, iar Adrian Gorun a obținut abilitarea în științe ale educației. De curând Adrian Gorun a dat unui amfiteatru, din cadrul Facultății de Științe ale Educației și Management Public, numele fostului primar comunist Titu Pâinișoară, nimeni altul decât tatal lui Ovidiu-Ion Pâinișoară.
Toader Nicoară este profesor la UBB-Cluj-Napoca și este directorul Școlii Doctorale “Istorie. Civilizație. Cultură” unde în acest an, Horațiu Gorun, fiul lui Adrian Gorun, a obținut abilitarea în istorie. Nu avem nimic cu cei doi distinși profesori universitari dar este cunoscut faptul că Adrian Gorun n-a făcut nimic, niciodată, gratuit, pentru nimeni. Iar când interesele o cer nimic nu este prea mult, nici măcar faptul că Universitatea „Constantin Brâncuși” se confruntă cu serioase dificultăți financiare iar angajații ei riscă să fie disponibilizați.
Ultimul din ei, adică Ion Ghizdeanu, este Președintele Comisiei Naționale de Prognoză și șeful lui Adrian Gorun de la București, care îl lasă pe acesta să lipsească de la locul de muncă și să stea mai mult pe la Târgu Jiu. Ca și Toader Nicoară, Ion Ghizdeanu este abonat și el, de ani buni, la bugetul universității iar veniturile încasate anual de la universitate de fiecare din cei doi sunt în jur de 500 milioane lei vechi.
Ar mai fi de reamintit, pentru cine nu știe, că Adrian Gorun ia bani din două părți. De la Comisia Națională de Prognoză, al cărei Secretar general este, unde Adrian Gorun lucrează 5 zile pe săptămână și de la Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tîrgu Jiu, unde are postul rezervat dar, atenție, îndeplinește din anul 2012 funcția de Președinte al Senatului pentru care primește o indemnizație de 40% din salariul lui de profesor universitar și mai ține și orele din postul rezervat, în regim de cumul , dar modular, adică toate orele dintr-o lună le ține într-o singură zi.De la înălțimea acestor funcții și de pe mormanul de bani pe care i-a luat din proiecte strategice, granturi interne și proiecte de tip POSDRU, toate cu cofinanțare de la universitate, din indemnizația de Președite al Senatului universității, de 40% , din gradația de merit precum și de la Comisia Națională de Prognoză, lui Adrian Gorun îi convine să le propună cadrelor didactice să solicite concediu fără plată 5zile pe lună, așa cum a fost în luna septembrie și să propună disponibilizarea unora din ele.
Halal să-ți fie !, Domnule Președinte, că tare priceput mai ești să tragi foloase de pe urma funcțiilor deținute, de 10 ani, în această universitate.

Marius DAEA