În România, granița dintre viață și moarte nu se trage întotdeauna în sala de operație. Uneori, ea se trasează pe holul unui spital orășenesc, între ușa unui birou de manager și speranța unui om care a crezut că, dacă a învins cancerul, poate învinge și sistemul. Aceasta este cronica unui eșec administrativ transformat în dramă umană, la Spitalul Orășenesc Turceni.

Este povestea unei femei pentru care anul 2017 a însemnat diagnosticul care îngheață sângele în vene: neoplasm mamar. A supraviețuit. A făcut chimioterapie, dar nu și-a pierdut dorința de a trăi. La finalul anului 2025, cu o facultate, o diplomă de asistent medical în mână și o voință de fier, s-a prezentat la concursul organizat de Spitalul Orășenesc Turceni. Nu cerea favoruri. Cerea doar dreptul de a munci pentru a-și crește singură băiatul.

Dar la Turceni, competența pare să fie o amenințare. În viziunea candidatei respinse, spitalul a devenit feuda managerului Dragoș Hațegan, un loc unde demnitatea umană se negociază la cursul zilei, iar posturile par să aibă, pentru cei din afara sistemului, uși zăvorâte.

„Când au văzut că am luat scrisul, a început panica”

Totul a început cu o iluzie: iluzia corectitudinii. În luna decembrie 2025, femeia s-a înscris la concursul pentru un post de asistent generalist la Secția Pediatrie. A învățat pe rupte. Rezultatul a fost unul care, în mod normal, ar fi clasat-o ca favorită indiscutabilă: 95 de puncte la proba scrisă.

Contracandidata ei, Mirela  – care lucra deja în spital ca infirmieră – a obținut 90 de puncte. Diferența de 5 puncte și statutul de „outsider” al candidatei cu nota 9,50 au declanșat o adevărată undă de șoc în birourile conducerii.

„Când au văzut că am luat scrisul, au început să se agite toți. Managerul, în principiu. A început să împrăștie la toată lumea zvonul că eu am copiat”, povestește femeia.

Ironia este dureroasă. În timp ce ea era acuzată de fraudă tocmai pentru că învățase, sistemul se regrupa. Rețeaua de influență a contracandidatei părea imbatabilă: soțul acesteia lucrează la firma Ydail, un actor economic influent în zonă, iar cumnatul este angajat chiar în cadrul spitalului.

„Matematica” imposibilă a celor 10 salarii

Interviul cu fosta candidată scoate la iveală o serie de detalii tulburătoare despre percepția publică asupra angajărilor „la stat” în Turceni. Femeia descrie o cutumă despre care se vorbește în șoaptă pe la colțuri, un zid financiar de netrecut pentru un om simplu.

„Se cere ca mită 10 salarii. Se face calculul ce salariu vei avea și trebuie dată managerului contravaloarea a 10 salarii”, explică ea mecanismul despre care a auzit vorbindu-se, cu resemnarea celui care nu își permite „biletul de intrare”.

Scena umilinței: Tentativa de filmare cu telefonul personal

Ziua probei orale trebuia să fie o formalitate. S-a transformat însă într-o scenă de intimidare. Managerul Dragoș Hațegan a intrat peste comisie, nu pentru a asigura transparența, ci – susține candidata – pentru a exercita presiune.

„A intrat val-vârtej, nervos. El mă cunoaște, a stat cu mine în bloc până acum câteva luni. Știe că am avut aceeași problemă de sănătate ca nevasta lui. Am mers la Cluj amândouă la tratamente”, povestește ea.

Dar suferința comună nu a creat empatie. Potrivit mărturiei, Hațegan ar fi cerut ceva complet în afara regulamentului: proba să fie filmată cu telefonul mobil al doamnei Para, transformată ad-hoc în cameraman de ocazie. Scopul? Să existe o „dovadă” fabricată pentru a bloca o eventuală contestație.

„Am auzit prin ușă cum se certau. El voia să îi ia telefonul doamnei Para să filmeze tot examenul oral. Să justifice că eu nu m-am pregătit. El era convins că eu o să fac contestație.”

În sală, atmosfera a fost de linșaj psihologic. Una dintre observatoare ar fi încercat să o ajute pe favorită prin semne discrete. „Doamna Para îi gesticula și îi făcea semne lui Mirela că răspunde bine, îi dădea din cap așa, zâmbitor… Iar mie mi-au pus întrebări de baraj.”

„Păcatul” suprem: Asocierea politică

De ce atâta înverșunare împotriva unei mame singure? Pentru că la Turceni, apartenența politică pare să bată fișa medicală sau competența. Femeia avusese „ghinionul” unei relații anterioare cu un consilier local PSD, aflat în conflict cu actuala conducere.

„Aici e toată problema. Din cauza faptului că fostul meu este consilier, totul a fost ca o răzbunare. (…) Deși eu nu am făcut politică. Doar prin prisma faptului că am fost cu cineva de la PSD.”

Absurdul procedurii: Proba orală transformată în dictare

Ceea ce a urmat în sala de examen descrie un simulacru procedural. Candidata relatează un dublu standard flagrant: în timp ce contracandidatei Mirela i se oferea, aparent, libertatea de a alege dacă răspunde sau nu – „Poți să răspunzi la întrebarea asta?” – pentru ea, interogația a fost imperativă.

Mai mult, proba „orală” a suferit o mutație bizară, transformându-se, ad-hoc, tot într-o probă scrisă, anulând astfel orice șansă de a demonstra abilitățile de comunicare sau reacție rapidă.

„Ne-au dictat cinci întrebări și ne-au pus să scriem răspunsurile pe foaie. Eu știu că la interviu trebuie să dezvolți, să vorbești. Aici s-a scris și atât. Practic, nu a mai fost interviu”, explică femeia.

Această manevră a anulat transparența. Candidata nu a putut auzi ce răspunde rivala sa, totul rămânând consemnat pe niște foi verificate ulterior. În tot acest timp, influența doamnei Para, liderul de sindicat prezent ca observator, ar fi fost vizibilă. „Îi gesticula și îi făcea semne Mirelei că răspunde bine, îi dădea din cap zâmbitor”, își amintește fosta concurentă. Concluzia ei este amară: proba orală este modificată „exact așa cum vor ei”, devenind un instrument de reglaj fin pentru a elimina pe oricine nu se află pe lista agreată.

De ce nu a luptat? Teama care ucide

 De ce un om cu dreptatea în mână, cu 95 de puncte, pleacă acasă învins, fără să depună contestație? Răspunsul ei este un rechizitoriu la adresa stării de sănătate a națiunii noastre.

„N-am făcut contestație. Mi-a fost frică. Mi-am dat seama că, dacă insist, o să mă îmbolnăvesc iar. Că stresul ăsta îmi va reactiva boala. (…) Nu am nicio șansă. Că ei fac legea cum vor ei.”

Când ai privit moartea în ochi, îți reevaluezi bătăliile. Ea a ales să trăiască. A ales să nu-și riște puțina sănătate rămasă luptându-se cu un sistem care are pârghii puternice. „Mi-a venit să plec acasă. Pur și simplu. Știam ce mă așteaptă.”

 Supraviețuirea de pe o zi pe alta și Dumnezeu

Azi, femeia singura care trebuia să îngrijească copilul își folosește îndemânarea și timpul încercând să supraviețuiască prin mici servicii ocazionale, chinuindu-se să asigure strictul necesar. Statul român a investit în reconversia ei profesională, ea a investit ani de viață și studiu, doar pentru ca totul să fie aruncat la gunoi în fața nepotismului.

„Lucrez la mine acasă, atâta cât pot, ca să supraviețuiesc. Am un copil de crescut. Că de aia am vrut și examenul ăsta, pentru că am vrut stabilitate. Nu m-a ajutat nimeni, n-am avut spate, am rămas fără tată la 11 ani. Nu putem să trăim. Eu bani de mită n-am de unde să le dau.”

Revelionul concursurilor și o întrebare pentru Turceni

Povestea nu s-a oprit odată cu plecarea acasă a unei candidate de nota 9,50. Sistemul nu ia pauză nici măcar de sărbători. Pe 31 decembrie 2025, în timp ce România desfăcea șampania, Spitalul Orășenesc Turceni publica anunțuri noi. Trei posturi noi scoase la concurs. Un gest administrativ făcut în ultima zi din an, parcă pentru a se asigura că mesajul ajunge doar la cine trebuie, în liniștea dintre ani.

Această nouă rundă de angajări ridică cea mai grea întrebare dintre toate, una care depășește zidurile spitalului: Oare mai îndrăznește cineva?

„Sunt oameni care au trecut, poate și ei au pățit așa. Nimeni nu are curaj să zică ceva”, avertizează fosta candidată.

După ce ai văzut cum o supraviețuitoare de cancer este umilită și amenintata cu telefonul, după ce ai auzit zvonurile despre prețul pieței, mai ai curajul să te înscrii doar cu competența în buzunar? Singura cale de a învinge un sistem despre care oamenii spun că este putred este prezența. Până atunci, rămâne tăcerea. Și cele trei posturi de pe 31 decembrie așteaptă să vadă dacă vor fi ocupate de profesioniști sau dacă au fost deja, în mintea cuiva, adjudecate înainte de a fi tipărit anunțul.

Când legea este călcată în picioare, tăcerea autorităților devine complicitate. Un apel la autosesizare

Drama mamei singure de la Turceni nu este doar o poveste despre ghinion sau despre o „pilă” mai puternică. Dincolo de lacrimi și de resemnare, faptele descrise în acest material conturează tabloul unei grave vicieri a legalității, care nu poate rămâne fără ecou în birourile procurorilor și ale prefecților.

Deși candidata, strivită de sistem și de teama recidivei bolii, nu a depus contestație în termenul de 24 de ore, legea din România obligă instituțiile competente să se autosesizeze atunci când în spațiul public apar indicii temeinice privind comiterea unor abuzuri.

Un concurs nul de drept
Transformarea probei orale într-o „dictare”, așa cum reiese din mărturia candidatei, reprezintă o încălcare flagrantă a HG 1336/2022 (Regulamentul-cadru privind organizarea concursurilor). Articolul 46 al acestei legi definește clar interviul ca o probă de evaluare a capacității de analiză și comunicare, nu o probă de viteză de scriere după dictare. Această inovație procedurală, menită să elimine transparența și să permită fraudarea notării, este motiv suficient pentru ca Instituția Prefectului Județului Gorj să demareze un control de legalitate și să ceară anularea concursului în contencios administrativ.

Abuzul în serviciu și presiunile: Competența procurorilor
Intrarea managerului Dragoș Hațegan peste comisia de examen, presiunile exercitate asupra membrilor acesteia și tentativa de a impune filmarea candidaților cu un telefon personal – încălcând astfel normele GDPR și Legea 190/2018 – depășesc sfera administrativă. Aceste acțiuni întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de Abuz în serviciu (Art. 297 Cod Penal) și Purtare abuzivă.

Mai mult, informațiile vehiculate privind existența unei „taxe de 10 salarii” pentru angajare, chiar dacă sunt prezentate ca zvonuri sau cutume locale, impun o verificare imediată din partea organelor de cercetare penală. Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu sau Direcția Generală Anticorupție (DGA) au datoria morală și legală de a deschide un dosar in rem pentru a verifica dacă la Spitalul Orășenesc Turceni posturile publice sunt, într-adevăr, tranzacționate.

Informația verificată este scutul tău în fața minciunii

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ești unul dintre oltenii care nu se mulțumesc cu jumătăți de măsură. 

La Sudvest.ro, nu avem în spate „moguli”, partide politice sau baroni locali. Te avem doar pe tine. Independența noastră depinde strict de susținerea comunității.

Nu îți cerem o donație, ci un parteneriat. Dacă crezi că Oltenia are nevoie de jurnaliști care știu să numere banii publici și să scoată adevărul la lumină, susține-ne să continuăm. Orice sumă ajută o investigație să meargă mai departe.

Investește în jurnalismul curat prin Asociația Eurolife:
🔹 Cont Lei (RON): RO93 RNCB 0149 1519 0979 0008
🔹 Cont Euro (EUR): RO66 RNCB 0149 1519 0979 0009

Notă Editorială: Sudvest.ro își asumă angajamentul pentru o informare corectă, obiectivă și bazată pe surse verificabile. În spiritul transparenței și al deontologiei profesionale, oferim neîngrădit dreptul la replică oricărei persoane fizice sau juridice care consideră că informațiile prezentate în acest material sunt incomplete sau eronate. Punctele de vedere și solicitările de rectificare pot fi transmise oficial la adresa de e-mail: salut@sudvest.ro.