Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Universitatea” Constantin Brâncuși” frizează inconștiența, ca să nu spun nebunia. Ședințe de Senat la ceas de seară, spre noapte, cu comploturi și elaborare de documente despre destituiri dar și Ședințe de Consiliu de Administrație tensionate, cu reproșuri și amenințări. Reclamații pe la minister și plângeri penale, verificări ale Corpului de control al Ministrului Educației,iată “tacâmul complet” al nebuniei care  s-a instalat în Universitatea “Constantin Brâncuși”, acum, când se apropie 25 de ani de la înființare.

Ajunsă pe ultimile trepte ale existenței sale, ocolită de toți absolvenții în ultimii 3 ani, când a reușit să-și ocupe cu mare greutate doar locurile bugetate, UCB se confruntă cu scandaluri permanente care au atins, în aceste zile, cote inimaginabile.

Orgoliile și inconștiența unor persoane, care dețin cele două funcții de conducere la nivelul cel mai înalt, au paralizat activitatea managerială a universității și au destructurat procesul de învățământ.Dar, ceea ce este mai grav, au împărțit universitatea în două tabere, în “smintiți” și în “mișei”, cum ar spune poetul.

Lupta pentru putere a atins cote paroxistice și a creeat tensiuni insurmontabile între cadrele didactice care au ajuns să se urască între ele.Ura este atât de mare încât cu greu mai găsești vreo minte lucidă care să-i tempereze pe cei doi combatanți, Rectorul, Luminița Popescu și Președintele Senatului, Adrian Gorun.Și totul pleacă de la bani, de la foarte mulți bani și de la putere dar și de la frica de pușcărie.

Un actor american spunea că banii te fac puternic iar puterea te face frumos.Asta, poate în lumea cinematografiei, dar aici, în țara asta, în care totul este posibil iar principiul reușitei prin cinste și competență a fost călcat în picioare de către toți cocalarii și de către toate pițipoancele, puterea și banul te fac să-ți pierzi mințile.

Și, ce faci, atunci?

Chemi oameni la tine, îi ții în picioare, îi jignești, le faci mizerie, îi ameninți,  le faci înscenări, pentru că așa vrei tu, pentru că știi că soarta lor depinde de tine.Toate aceste mici “satisfacții” ale puterii îți întunecă sufletul și arată că ai devenit o “bestie” cu față umană. Adăugați la toate acestea desfacerea unor contracte de muncă și numeroasele procese și plângeri penale formulate împotriva unor multor angajați și aveți imaginea atmosferei din UCB din ultimii 10 ani.

Și atunci, te întrebi dacă instituția asta, în care șefii ei se comportă așa, se mai poate numi universitate ?.

Ceea ce a mai rămas din UCB, acum, este doar numele lui Constantin Brâncuși pe care două persoane ahtiate de bani și putere îl târăsc, nemeritat, prin tot felul de scandaluri.Absolvenți de seral și de FF, ajunși acolo unde n-au visat vreodată, deveniți milionari dintr-un fel de “cercetare” și din licitații care, dacă ar fi cercetate atent de oamenii legii i-ar duce pe mulți spre locuri bine păzite de gardieni, au ajuns să conducă universitatea după bunul plac.Iar cadrele didactice, dezorientate, împărțiter în două tabere, au trimis  activitatea didactică în derizoriu și nu știu de partea cui să fie.

Se apropie admiterea în învățământul superior din vara acestui an iar universitatea își face publicitate prin scandalurile din interior. Se apropie jubileul împlinirii a 25 de ani de la înființarea universității și cadrele didactice, împărțite în două tabere, nu vor mai putea sta la aceiași masă festivă niciodată.Pentru că iubirea nu poate sta alături de ură și de frică.În nebunia asta din universitate toți  și-au pierdut luciditatea și nu realizează  că, peste puțin timp, și Luminița Popescu și Adrian Gorun vor fi istorie iar ei s-ar putea să pășească prin cenușa unei universități numită cândva UCB.

Deja, unii din ei, speriați sau lucizi, au părăsit universitatea plecând spre alte locuri din țară unde există mai multă prosperitate dar și șefi cu responsabilitatea  și echilibrul funcției pe care o dețin. Nu este exclus, ca în aceste condiții, să vorbim despre UCB ca despre istoria unui eșec. Ar fi păcat.

Surse din universitate spun că în acest conflict izbucnit în UCB ar fi fost reactivate, de către Adrian Gorun, și câteva persoane, de ambe sexe, cu care el a șters pe jos în ultimii 5-6 ani și care au acceptat, încă odată, să “pupe poala” bătrânului “sultan”. Cine ar mai fi crezut ? Și asta în condițiile în care unii din ei, din ce în ce mai vocali, mimau frecvent, în public, revolta față de ce se întâmplă în universitate.

De partea cealaltă, o persoană, arivistă, atinsă de aripa oportunismului, care s-a întors împotriva ei, s-a “dezbrăcat”de toate manierele studiate, pe care le-a afișat ostentativ, pentru a face o impresie bună și încearcă să atragă de partea ei pe cei tineri promițându-le tot felul de funcții sau promovări în carieră.

Ceea ce îi leagă pe cei doi este tehnica șantajului și limbajul ca la ușa “cortului”, de unde par să facă parte. Dar,  dincolo de acestea sunt sumele imense de bani pe care le-au acumulat și împărțit “frățește” timp de 10 ani din tot felul de oportunități mai mult sau mai puțin legale. Șanse de împăcare între cei doi nu mai există iar cele două tabere își stabilesc tacticile de luptă în două sedii separate.Una în sediul vechiului Rectorat iar cealaltă în sediul noului Rectorat.

Săptămâna trecută Ministrul Educației a trimis corpul său de control să dezlege ițele acestui scandal între un “guru”, care de 10 ani ține o universitate de stat integrată într-o spirală a fricii, cu ajutorul unor “senatori obedienți”   și o altă persoană, aparent mai manierată, dar cu același caracter, care timp de 10 ani l-a consiliat cum a vrut pe acest “guru” iar acum, simțind că acesta este pe făraș, vrea să aibă puterea absolută în universitate.

Ceea ce este de neînțeles, este cum  celealte cadre didactice din universitate, mulți din ei bine cotați profesional și cu trecut fără probleme, se lasă învrăjbiți de cei doi și nu-și dau mîna să-i înlăture și să-și aleagă un Rector și un Președinte de Senat care să aducă concordia și rațiunea în universitate.  Ar fi ultima șansă pentru corpul academic tânăr al universități să se responsabilizeze și să realizeze că a mai sta încă 3 ani, sub comanda celor doi, sau chiar a  unuia din cei doi, ar însemna ca  fiecare să-și caute un alt loc de muncă, așa cum, deja, au făcut mulți colegi de-ai lor.

Oricare, din cei doi, va câștiga acest război, dacă nu cumva vor conștientiza la ce se expun și vor cădea la pace, va continua teroarea unei tabere împotriva celeilate. Și totul va fi ca înainte.

 

Acesta este un material de opinie.