Cărbunele din Oltenia va aprinde becurile consumatorilor sârbi şi unguri după ce Complexul Energetic Oltenia (CEO), al doilea mare producător de energie din sistem, şi-a asigurat ieşirea la export printr-o ofertă de 300 milioane de lei cumpărată de un trader elveţian de electricitate.
Complexul, care reuneşte termocentralele pe lignit din zona Olteniei, va livra energie timp de un an şi jumătate, din iulie 2014 până la sfârşitul anului 2015, către Alpiq Energy SE, o companie care face parte din grupul energetic integrat Alpiq, înregistrat în Elveţia şi care este responsabil de trading în regiunea Europei de Sud-Est.
Alpiq va putea prelua până la 1,58 TWh de energie prin acest contract, adică peste 10% din producţia anuală estimată a Complexului Oltenia. Compania elveţiană a concurat cu alţi doi traderi pentru pachetul de energie termo, dar a câştigat oferind un preţ de 194,1 lei/MWh, cu 10 lei/MWh mai mare decât preţul cerut de producător.
Preţul final este cu 30 lei/MWh mai mare decât cel din contractele încheiate recent pe bursă, deoarece acesta include două componente care nu se aplică decât energiei trimise peste graniţe, anume taxa de cogenerare şi taxa de alocare de capacitate. Din taxa de cogenerare se finanţează un fond destinat subvenţiilor pentru CET-uri, iar alocarea de capacitate este o taxă plătită de importatori sau exportatori pentru a-şi rezerva un loc pe liniile de tensiune care leagă sistemul energetic românesc de cel al ţărilor vecine.
Guvernul a decis ca taxa de cogenerare să nu mai fie aplicată exportului sau importului de energie, iar contractul semnat de CEO prevede ca preţul să fie ajustat după ce taxa este eliminată. În schimb, Complexul Oltenia îşi asuma să suporte taxa de alocare de capacitate pe relaţia România-Serbia sau România-Ungaria, în limita a 2 euro/MWh, atâta timp cât cumpărătorul demonstrează că energia a fost livrată la export.
Astfel, încă dinainte de încheierea tranzacţiei pe bursa OPCOM, oferta publicată pe bursă sugera că producătorul de energie îşi dorea să bată palma cu un angrosist cu activitate la export, în condiţiile în care CEO îşi găseşte tot mai greu loc pe piaţa internă.
Cota de piaţă a producătorului termo a scăzut de la 30,4% în 2012 la 20,83% în 2013, diferenţa fiind acaparată de Hidroelectrica şi de producătorii de energie eoliană, ale căror costuri de producţie sunt mai mici. Energia mai ieftină de pe piaţa internă a ajuns în proporţie mare la export, în ţări unde electricitatea este mai scumpă. Împreună, Serbia şi Ungaria au primit 1,7 TWh de energie „românească“ în 2013. „Preţurile pe piaţa ungară categoric sunt mai mari ca la noi. Ungaria este target-ul principal“, spune o sursă din piaţa de trading.
Preţul mediu al electricităţii pe piaţa spot ungară a fost anul trecut de 42,33 euro/MWh, arată datele bursei HUPX, în timp ce preţul mediu pe piaţa spot din România a fost de 35,34 euro/MWh, potrivit OPCOM.
„Serbia e ceva secundar. În Ungaria există piaţă şi tranzacţii, pe când sârbii nu au nici piaţă spot. Teoretic poţi face contracte bilaterale, dar nu există preţ de referinţă. Serbia e cum era România acum câţiva ani“, a mai spus sursa citată.
Spre deosebire de România sau din Ungaria, piaţa sârbă a energiei este încă reglementată, iar partea de producţie energetică este concentrată în mâinile unui colos deţinut de stat. Guvernul de la Belgrad a demarat procesul de liberalizare, în sensul că energia nu va mai fi vândută clienţilor la preţuri reglementate, ci la preţul pieţei, lucru care ar putea reprezenta o oportunitate pentru traderii de energie. Liberalizarea a început anul trecut cu consumatorii mari şi se va încheia probabil anul acesta şi pentru consumatorii casnici.
Autor:Radu BOSTAN Sursa: www.ZF.ro