Pace între cărbuni şi energia verde?
Potrivit celor mai recente date publicate de Transelectrica, anul trecut producţia de energie s-a bazat în proporţie de 43% pe cărbuni iar 10% a venit din surse regenerabile. În 2012, producţia de energie pe bază de cărbuni a avut o pondere de 39,7% din total în timp ce producţia de energie regenerabilă avea un procent de numai 3,5%. Chiar dacă în 2013 consumul s-a redus cu peste 4%, cărbunii tot au livrat mai multă electricitate în sistem pe fondul unui an hidro slab, dar şi datorită faptului că termocentralele a trebuit să acopere o bună parte din necesităţile de echilibrare ale sistemului în faţa variaţiilor induse de energie regenerabilă.
În contextul în care oamenii din piaţă spun că nu se mai aşteaptă la investiţii majore în proiecte de energie regenerabilă şi în absenţa unor investiţii noi în capacităţi de echilibrare, locul cărbunilor pare, cel puţin pentru acest moment, sigur. „Observăm o tendinţă de scădere pentru autorizaţiile privind proiectele eoliene şi solare. Unii au renunţat complet la proiecte iar alţii au decis să amâne investiţiile în aşteptarea unei clarităţi legislative“, a declarat Ştefan Bucătaru, directorul general al Transelectrica, la anunţarea rezultatelor pe anul trecut ale transportatorului de electricitate.
Mai puţin sprijin
După explozia de proiecte regenerabile, Guvernul a decis să frâneze dezvoltarea acestui sector, bazată mai ales pe un sistem de sprijin extrem de generos care mai departe se vedea în factura plătită de industrie şi populaţie. Cifrele publicate de Eurostat arată că în România preţul final al energiei pentru industrie, cu toate taxele incluse, a crescut de la începutul lui 2009, cel mai greu an pentru economia locală după căderea Lehman Brothers, şi până în primul semestru al anului trecut cu circa 38%, cea mai mare parte a acestei creşteri fiind înregistrată în ultimul an. Principalul factor de scumpire a fost chiar sistemul de sprijin pentru energia verde. Tot Transelectrica mai spune ceva. În primele trei luni ale acestui an, declinul consumului de energie s-a redus semnificativ, astfel că de la o contracţie de peste 4% anul trecut, în primele trei luni ale anului scăderea a fost de numai 1%. În plus, exporturile de energie ale României au crescut cu 6-7%.
În România, peste 30% din producţia de energie electrică se bazează pe cărbuni, iar din aceasta lignitul are cea mai mare pondere. În ultimii 50 de ani. România a extras peste un miliard de tone de lignit, iar oamenii din domeniu spun că subsolurile mai ascund rezerve încă pe atât. Cele mai mari zăcăminte de lignit se află în judeţul Gorj, circa 90% din rezervele României fiind concentrate în zona Olteniei.
În contextul în care creşterea energiei verzi a fost frânată prin modificarea schemei de sprijin, revenirea consumului de energie crează spaţiu de lucru pentru alţi producători, inclusiv pentru cei pe cărbuni care se află la vârful clasamenului în ceea ce priveşte costurile. În plus, la nivel European, sunt mai mulţi factori care „lucrează“ pentru reabilitarea cărbunelui ca sursă pentru producţia de energie.
Modelul polonez
Luna trecută, Donald Tusk, premierul Poloniei, ţară a cărei producţie de energie se bazează aproape în exclusivitate pe cărbuni, a declarat că actuala criza ruso-uraineană arată mai mult ca niciodată că Uniunea Europeaă trebuie să fie solidară când vine vorba de strategia sa energetică. Potrivit oficialului polonez, acest lucru trebuie să includă reabilitarea cărbunelui ca sursă de producere de energie, în ciuda controverselor legate de mediu, exploatarea gazelor de şist şi importurile de gaz natural lichefiat, potrivit thenews.pl. Polonia mai are rezerve de cărbune pentru 600 de ani la actualul ritm de extracţie şi 85% din toată producţia de energie se bazează pe acest tip de combustibil, potrivit BBC. Mai mult, potrivit estimărilor lansate de Agenţia Internaţională de Energie, la nivelul anului 2035 cărbunii vor continua să fie forma dominantă de energie la nivel global. Mai mult, tot Agenţia Internaţională de Energie arată că cererea de lignit va creşte cu 5,4% până în 2020, potrivit Bloomberg. „Astfel, Polonia spune că identificarea unor politici pentru a curăţa aceste combustibil este modalitatea logică de a acţiona. În acest sens, şi cu sprijinul UE, Polonia tocmai a deschis un centru în valoare de 45 de milioane de euro pentru a dezvolta tehnologiile care vor duce la eliminarea emisiilor de dioxid de carbon din material negra“, mai scriu jurnaliştii de la BBC.
Polonia, stat în care producţia de energie pe bază de cărbuni are o pondere de 85% din total, cere reabilitarea acestui combustibil şi spune că este una dintre puţinele cărţi pe care Europa le are de jucat în războiul pentru câştigarea independenţei faţă de gazele ruseşti, care acum acoperă circa un sfert din necesarul de consum al Uniunii Europene. În Germania, cea mai puternică economie a UE, producţia de energie bazată pe cărbuni a ajuns anul trecut la o pondere de 45,5%, cel mai mare nivel atins din 1990 încoace, chiar şi în ciuda programului demarat de cancelarul Angela Merkel privind orientarea spre energia regenerabilă. Cehia şi ea vrea să crească producţia de cărbuni. În România, în contextul în care boom-ul energiei verzi alimentat prin subvenţii generoase pare a se fi oprit din cauza presiunilor venite din industrie, cărbunii nu au cum să iasă din peisaj ţinând cont de rezervele consistente şi de locurile de muncă din industrie. Mixul echilibrat rămâne astfel cea mai bună soluţie, iar o „casnicie reuşită“ între cărbuni şi „verzi“ devine obligatorie.
Polonia nu este însă singurul stat care pune cărbunii pe primul loc. Germaniei îi place verdele, dar şi cărbunii
„Foamea“ Germaniei pentru cărbune este un fel de parte „întunecată“ a ambiţiilor cancelarului Merkel de a închide capacităţile nucleare până în 2022 şi de a-i îndrepta pe germani mai ales spre energia verde. De fapt, anul trecut Germania a ars mai mult cărbune ca niciodată după 1990. Cu opt reactoare nucleare închise din 2011 şi cu planurile privind energia regenerabilă încă în fază incipientă, ţara are nevoie de surse pentru a-şi umple golurile create în alimentarea cu energie. Acest lucru nu a făcut decât să crescă apetitul pentru cărbuni al Germaniei, chiar dacă „dieta“ sa energetică ar trebui să se schimbe semnificativ“, scriu jurnaliştii de la The New York Times. Vatenfall de exemplu au luat decizia de a extinde trei din cele opt mine de lignit pe care le deţine, aşteptând aprobarea guvernului german în acest sens. „Am văzut o creştere a cererii de lignit de când Germania a decis să renunţe la energia nucleară pentru că ai nevoie de o altă sursă pentru a înlocui golul creat iar această sursă este lignitul. Este ieftin, se găseşte din abundenţă şi este uşor de ajuns la el“, spune un purtator de cuvânt al companiei, citat de The New York Times. Potrivit informaţiilor existente, costurile pe care Germania le are de suportat pentru a face tranziţia spre energia verde se ridică la 550 de miliarde de euro. În acest moment, 23% din nevoia de energie a celei mai puternice economii europene este acoperită de surse regenerabile, dar ţelul este de 80% până în 2050, iar drumul pare tot mai greu din cauza impactului pe care schemele de sprijin pentru susţinerea energiei verzi îl au asupra facturilor. „Energia este acum un bun de lux în Germania. Subvenţiile mari pentru energia regenerabilă afectează economia“, notează Forbes. Astfel, într-o mişcare neaşteptată, Germania a aprobat deschiderea primei centrale pe cărbuni din ultimii opt ani de zile. „Compania germană Steag spune că unitatea de 725 de MW este doar începutul revenirii cărbunelui în Germania, în contextul în care ţara deja a aprobat 10 noi centrale. Unităţile ar trebui să intre în funcţiune în următorii doi ani de zile, crescând capacitatea de producţie pe cărbune a Germaniei cu 33%“, se mai arată în materialul publicat la finalul anului trecut de Forbes.
Şi Cehia trece prin febra cărbunelui
Cehia a fost atinsă şi ea de acest nou suflu care a înconjurat producţia de cărbuni, ţara luând în calcul posibilitatea de a relaxa anumite limite legate de deschiderea minelor, potrivit Bloomberg. De altfel, jumătate din producţia de electricitate a CEZ, cea mai mare companie energetică din Cehia, controlată de stat, se bazează pe cărbune, planurile fiind de a creşte cu 6% extracţia de lignit anul acesta, până la 24,1 milioane de tone. „Vor fi constrângeri în creştere în legătură cu emisiile de dioxid de carbon în viitor. Lignitul nu este însă o ameninţare la adresa regenerabilelor. Ar putea avea nevoie de ele în contextul în care emisiile centralelor pe cărbune trebuie balansate cumva“, spune Barry O’Flynn, un director din cadrul echipei de tehnologii curate a Ernst&Young, citat de Bloomberg. Mai sunt câţiva factori care împing consumul de cărbuni pentru producţia de energie electrică în detrimentul unor forme mai curate de energie, cum ar fi gazele. Preţul cărbunilor este în scădere în contextul în care revoluţia gazelor de şist de din SUA a eliberat cantităţi semnificative de cărbuni îndreptându-le spre piaţa europeană. „Centralele pe cărbuni sunt pornitre în Europa iar cele pe gaze se opresc“, se arată într-o analiză realizate dă Wall Street Journal. Potrivit publicaţiei, Germania se pregăteşte să renunţe la centrale pe gaze cu o capacitate de 10 GW pentru a le înlocui până în 2015 cu 7 GW de centrale pe cărbuni.
Care este situaţia în România
Pe de altă parte, centralele pe cărbuni echilibrează mai greu sistemele energetice în faţa caracterului variabil al energiilor verzi comparativ cu centralele pe gaze. „Astfel, combinaţia dintre creşterea proiectelor de energie regenerabilă şi producţia de energie bazată pe cărbuni ar putea reducere stabilitatea alimentării cu energie“, mai arată analiza Wall Street Journal. Pe plan local, peste 30% din producţia de energie electrică se bazează pe cărbuni, iar din aceasta lignitul are cea mai mare pondere. În ultimii 50 de ani. România a extras peste un miliard de tone de lignit, iar oamenii din domeniu spun că subsolurile mai ascund rezerve încă pe atât. Cele mai mari zăcăminte de lignit se află în judeţul Gorj, circa 90% din rezervele României fiind concentrate în zona Olteniei. Compania care reuneşte cele mai mari termocentrale pe lignit din România, dar şi minele SNLO este Complexul Energetic Oltenia, structură cu 19.000 de oameni, dar care mai departe susţin indirect 200.000 de locuri de muncă. „Oferim stabilitate oricărui sistem energetic pe mulţi ani de acum înainte. încă nu se poate fără cărbune. Minus 40 de grade sau plus 40 de grade, un an cu multă apă sau cu mai puţină, nu contează. Indiferent ce s-ar întâmpla, la ora aceasta industria energetică românească nu poate fi imaginată fără cărbune“, spunea recent Laurenţiu Ciurel, directorul general al CE Oltenia, în cadrul unui eveniment organizat de ZF.
Noul val de investiţii
Cert este că paşii făcuţi în ultima vreme de România indică schimbare de la sprijinul acordat energiei verzi, la susţinerea industriei şi a locurilor de muncă. De exemplu, Complexul Energetic Hunedoara, companie înfiinţată în vara anului trecut, are în plan investiţii de 355 de milioane de euro pentru a moderniza termocentralele Mintia şi Paroşeni, dar şi cele patru mine de huilă pe care le are în portofoliu, potrivit ZF. CE Oltenia la rândul său a demarat un proiect în valoare de 220 de milioane de euro, cea mai mare parte a sumei fiind acordată de BERD, pentru modernizarea Turceni, cea mai mai termocentrală din România. Sprijinul pentru energia verde s-a redus de anul acesta, lucru care a frânat investiţiile. Cu toate acestea însă, România are peste 4.000 de MW în proiecte de energie regenerabilă. În plus, în timp ce rezervele de lignit mai sunt suficiente pentru 50 de ani, cele de gaze şi petrol sunt pe cale de epuizare, la fel şi cele de uraniu.
În acest context, protejarea mixului de energie este singura carte pe care o poate juca România, energia verde şi cea pe cărbuni fiind obligate să cadă la pace pe termen lung. În contextul în care preţul tehnologiei pentru proiectele regenerabile a scăzut dramatic în ultimii ani, iar subvenţiile au fost tăiate, acest moment ar putea fi mai aproape decât ne imaginăm.