Totul a început în 2004, când printr-un act normativ (HG 103/2004 ) s-a decis ca fosta Companie Naţională a Lignitului Oltenia (CNLO) să fie divizată, iar toate datoriile să fie preluate de o altă societate. Astfel, a luat fiinţă Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO) şi Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, dar şi Societatea de Închidere şi Conservare a Minelor, cea care preluase datoriile fostei CNLO.

În total, peste 6.705 miliarde de lei vechi trebuiau recuperate de la cele patru entităţi, respectiv:

– suma de 3.029,5 miliarde lei vechi reprezentând creanțe derivate din angajamente comerciale, inclusiv credite utilizate pentru modernizarea utilajelor din carierele cedate ca aport de active

si

– suma de 3.675,5 miliarde lei vechi reprezentând dezechilibru între pasiv și activ (lapoziția „creditori reglări balanță”).

Pe înțelesul tuturor: din aceasta sumă nu au rezultat beneficii economice pentru noile societăți și din cauza ca  CNLO  a angajat cheltuieli de investiții fără surse de finanțare,în loc să se găsească o soluție.

Actul normativ s-a pus în aplicare prin încheierea Protocoalelor de predare – primire a activului și pasivului CNLO întocmite de către membrii comisiilor numite în acest scop, (reprezentanți ai CNLO și ai complexurilor energetice), respectiv:

• Protocolul nr. 9019/17.06.2004, prin care Complexul Energetic Rovinari trebuia să echilibreze balanța fostului CNLO cu 82.139.821,99 RON;
• Protocolul nr. 12132/18.06.2004, prin care Complexul Energetic Turceni  trebuia sa echilibreze balanța fostului CNLO cu 69.520.555,73 RON;
• Protocolul nr. 3387/31.05.2004,  prin care Complexul Energetic Craiova  trebuia sa echilibreze balanța fostului CNLO cu 5.377.271,91 RON;
• Protocolul nr. 3910/25.06.2004, prin care SNLO trebuia sa echilibreze balanța fostului CNLO cu 210.512.154,48 RON.
• 

 

În luna august 2004, conducerea Ministerului Economiei și Comertului, în calitate de acționar unic la SC ICM SA și Complexurile Energetice Rovinari, Turceni și Craiova, aprobă o notă prin care se ia act de existenta unui dezechilibru între pasiv și activ, în favoarea activului, echilibrarea balanțieră realizându-se prin contul 462.9 (Creditori din reglari balanțș), fiind stipulat în clar că aceste sume reprezintă „deficitele de capital pe fiecare societate”, sumele fiind cele menționate în protocoalele încheiate.

Conducerea ministerului a ajuns în urma analizării situației la concluzia că, pentru toate aceste valori rezultate se impune transformarea în aport de capital și nu plata lor, și aprobă majorarea capitalului social al societăților nou inființate cu aportul SC ICM SA și transmiterea pachetului de acțiuni deținute de către SC ICM SA Tg Jiu la Ministerul Economiei și Comerțului, în calitate de acționar în numele statului.

Acțiunea ministerului se finalizează în luna iulie 2005, data la care se publică Legea nr.243/2005 prin care: „ Se aprobă iniţierea de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a procedurilor de majorare a capitalului social al societăţilor comerciale nou infiintate prin eliberarea de acţiuni noi prin compensarea creanţelor certe, lichide şi exigibile ale Societăţii Comerciale pentru Închiderea-Conservarea Minelor.

Ca opinie, textul acestei legi este foarte important, pentru ca pasii de urmat erau:

-majorare de capital;

-incheierea unui act aditional pentru intrarea SC ICM SA ca și acționar în limitele sumelor amintite anterior ăi transferarea acțiunilor prin protocol catre SC ICM SA;

-înscrirea SC ICM SA la Oficiul Registrului si Comertului ca și actionar;

-SC ICM SA va transfera acțiunile dobândite catre MEC pe baza de act adițional și protocol;

– înscrierea MEC ca și acționar la Oficiul Registrului și Comerțului.

 

De asemenea, nu întâmplător, apare Legea nr.247/2005, publicata în M.O. nr.  653/22.07.2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin care: „prin derogare de la prevederile privind constituirea societăţilor de investiţii de tip închis din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin hotărâre a Guvernului, Fondul „Proprietatea” este organizat ca organism de plasament colectiv, din categoria altor organisme de plasament colectiv (AOPC), sub forma unei societăţi de investiţii de tip închis.

         De la sfarsitul lunii mai 2004 si pana la aparitia Legii nr.243/19.07.2005 privind unele masuri pentru complexurile energetice în vederea accelerării procesului de privatizare, a trecut mai bine de un an, această perioadă de timp fiind efectiv pierdută, iar aceasta lege nu prevede termene de ducere la îndeplinire a primului pas, respectiv intrarea ca actionar a SC ICM SA la Complexurile Energetice și SNLO și, de asemenea, nu prevede sancțiuni.

         Un lucru bizar: ușurință cu care a fost semnat, în data de 07.03.2006, Protocolul privind trasferarea de catre SC ICM SA către Ministerul Economiei si Comertului, a unui pachet de acțiuni reprezentând 65,89% din capitalul social al SNLO SA., iar ulterior, prin  certificatul nr.24576 din 23.06.2006 emis de ORC, Ministerul Economiei si Comertului apare ca asociat unic al SNLO, ceea ce ar însemna oarecum ca SNLO cunostea fondul problemei în multe aspecte semnificative.

Din pacate, nu stim din ce cauze, conducerile CE Rovinari si CE Turceni de la vremea respectiva nu au pus în aplicare Legea nr. 243/19.07.2005 – desi existau hotărâri ale Adunarilor Generale ale Actionarilor publicate în Monitorul Oficial.

Interesant este faptul ca, planul responsabililor din acea vreme nu s-a potrivit cu socoteala celor veniți la guvernare. Ulterior,  Reprezentantii MEC, ai OPSPI, cât și membrii numiți de democrati in Consiliile de Administratie ale celor trei complexuri și ICM au evitat sa promoveze acțiunile entitaăților nou înființate, lucru ce a condus la scurgerea a luni de zile între doua acțiuni succesive și,  mai mult, au acționat în determinarea sindicatelor de a nu se implica în susținerea acțiunilor derulate de complexuri.

De aici, lucrurile au fost extrem de simple. Tot ce s-a dorit a fost găsirea unui lichidator judiciar ce urmărea orice firmă care avea de recuperat datorii de la cele patru entităţi, dar care să fie falimentare şi, astfel, au găsit Societatea ARC Tărgu-Cărbuneşti, care avea de recuperat 6 miliarde de lei vechi de la fosta CNLO.

Lichidatorul urma să administreze judiciar respectivele societăţi.

Aşa apare în calcule firma BNP Consult din Craiova, judeţul Dolj, despre care mulţi susţin că ar fi fost controlată, în acel moment, de senatorul de Dolj, Radu Berceanu. Senatorul a negat vehement implicarea sa în această afacere, la acea vreme, susţinând că nu cunoaşte nici subiectul, nici firma de lichidare judiciară. Oricum, firma din Craiova a reuşit să pună măna pe termocentrale, după ce magistraţii Curţii de Apel Galaţi au pronunţat sentința definitivă şi irevocabilă de faliment a ICM, cea care avea de recuperat datoriile de la complexuri şi, apoi, convertirea lor în acţiuni noi la acestea.

Indiferent ce s-ar spune, de departe se constată o acțiune premeditată, având în vedere că dacă s-ar fi lucrat doar în interesul statului și nu al unui grup partinic cu interese proprii, acțiunile complexurilor se aflau și acum în proprietatea statului. Dar, înainte ca datoriile să fie prescrise conform Legii nr.243/2005 (în vigoare și acum), secretarul de stat democrat liberal – Ionel Manțog – cu atribuțiuni în coordonarea acestor noi societăți, prin acțiunile întreprinse, nu a dovedit că se dorește conversia datoriilor în acțiuni ci, mai degrabă, a făcut culoar pentru intrarea în faliment a ICM (Adresa nr.115263 / 27.03.2006, înregistrată la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie).

Este important a se menționa: „protocolul de preluare a datoriilor între termocentrale şi ICM a fost semnat la 1 aprilie 2004 şi, conform legii, dacă în termen de trei ani datoriile nu sunt revendicate, acestea se prescriu”.

În aceste condiţii, statul rămânea cu acţiunile, pentru că şi la complexuri şi la ICM, acţionar era tot statul. Drept urmare, nu se putea lupta statul cu statul și nici complexurile nu ajungeau în postura de a suporta un efort financiar însemnat pentru a elimina o situație gestionata defectuos sau, mai mult spus, pentru a anula o acțiune premeditată la care băieții deștepți din minerit au lucrat bine.

Ar mai fi cel puţin câteva  întrebări:  De ce sindicatele miniere nu au protestat şi nu au susţinut acţiunile complexurilor, conştienţi fiind de pierderea locurilor de muncă a mii de membri de sindicat, în condițiile în care acţiunile băieţilor deştepţi aveau succes ?… De ce ies acum în stradă, pentru faptul că actuala conducere a CEO face eforturi de menţinere a tuturor locurilor de muncă, în condiţiile în care sindicatele miniere şi nu actuala conducere a companiei au fost parte la situaţia creată prin care complexurile au fost obligate sa plătească pe o perioadă de 3 ani, lună de lună, sume importante –  plăţi ce puteau fi evitate ? …. Care a fost interesul reprezentanţilor sindicatelor miniere de la acea vreme ?…

Prin urmare, aşa s-a construit afacerea, privând astăzi activitatea din carierele complexului de surse considerabile, prin diminuarea surselor/capitalului de lucru cu suma de 367.549.803 lei  – afectând în mod direct minerii şi, implicit, energeticienii. Cum ? ……. lăsăm să se înţeleagă:

1. Din suma totală de 367.549.803 lei erau asigurate surse pentru a  extrage din carierele complexului, azi, aproximativ 5.250.000 to lignit;
2. Din 5.250.000 to lignit,se pot procesa 3.750.000 MWh– cantitate ce reprezintă în jur de 27% din producţia anuală a companiei, azi.

 

           Dar nimic din aceste cantităţi de lignit sau energie nu au putut fi realizate, ci se poate spune  că noile unităţi energetice au fost private de sume de bani importante având în vedere că acestea au fost achitate de complexuri şi, ulterior, de către CE Oltenia, astfel:

• Complexul Energetic Rovinari a platit suma de 82.139.821,99 lei;
• Complexul Energetic Turceni a platit suma de 18.653.012,29 lei;
• Complexul Energetic Craiova a platit suma de 5.377.271,91 lei;
• Complexul Energetic Oltenia a platit suma de 50.867.543,44 lei.