Spectrul unui ”crooked populism”, amenințare la idealismul unei Europe a valorilor democrației liberale: Bannon Vs. Frum

Autor: Cerasel-Ovidiu CUTEANU

Odată cu alegerea lui Trump în SUA, la nivel global au prins aripi codașii (auto-)izolați ai societății democrat-liberale: e vorba de naționalist-populiști, în legătură cu care se speculează că ar beneficia de puternică susținere subterană de la Kremlin.

Tot felul de marginali extremiști ai politicii din era democrației, de tipul Rassemblement National (fost Front National) al lui Marine Le Pen în Franța, au obținut, astfel, un ”endorsement” nesperat dinspre cea mai mare democrație a lumii. 

Ar mai fi de zis, în acest context, că modul în care Trump a acces la putere e investigat de un procuror special în SUA – e vorba de Robert Mueller. Investigația lui Mueller (n.n. denumită ”Russia probe”) analizează legăturile dintre Trump și cetățeni ruși apropiați Kremlinului, înainte de alegerile prezidențiale din 2016, din SUA, ceea ce pune, din start, sub semnul întrebării substanțialitatea naționalismului populist, în numele căruia Trump a câștigat Casa Albă…

Mulți dintre noi am zice, cu afecțiunea ce o purtăm extraordinarei democrații americane, că sistemul democratic American este prea puternic pentru a cădea în ridicol, doar datorită unui președinte contestat, ce ”călărește” un val ideologic de început de secol XX, care, vorba lui David Frum, ”a fost o eroare atunci, e o eroare acum”. 

Însă acest tip de național – populism, al cărui ideolog este Steve Bannon, ce consideră că politicieni ca Trump, sau Sarah Palin, sunt candidații ideali, începe să aibă ambiții globale – se speculează că există legături între Bannon și victoriile populiștilor din Italia și Brazilia.

Practic, populiștii bannonieni-trumpiști încearcă să ”convertească”, după cum susține Bannon, oamenii la ideologia viitorului – acest populism, pe care strategul lui Trump îl vede dominând lumea pentru următorii 50 de ani. Criticii săi susțin că e vorba, în fapt, doar de un ”crooked populism”, ce manipulează, promițând un viitor luminos – o manipulare deloc nouă, ar zice David Frum.

Ce a reușit principalul promotor ale acestei noi ideologii, Donald Trump, deocamdată, a fost să ridice suspiciuni în legătură cu libertatea presei în SUA (n.n. a se vedea cazul Jim Acosta, corespondentul de la Casa Albă al CNN, căruia, la ordinul lui Trump, i-a fost revocată acreditarea de presă, pe motiv că a pus întrebări incomode) și să consterneze, dat fiind că, pentru prima dată, după mulți zeci de ani (n.n legăturile cu scandalul Watergate sunt des invocate în SUA, deși Nixon nu arăta ”determinarea” trumpistă), oamenii încep să se întrebe  dacă statul de drept nu  este amenințat (!!!) în SUA, mai ales în contextul în care Trump tocmai a demis procurorul general, ce a refuzat să-l apere în investigația lui Mueller.

Acesta este cadrul în care acest ideolog destul de subțirel – Steve Bannon – încearcă să promoveze ”revolta” populistă la nivel global.

”Mișcarea” populistă a lui Steve Bannon oferă susținere unor politicieni suspectați de legături cu Kremlinul – Salvini, Orban, Bolsonaro, Marine Le Pen – și anunță public că vrea să se implice în alegerile europarlamentare din 2019. Cred că nu se îndoiește cineva ce profil vor avea partidele și candidații pentru PE susținuți de Bannon și trumpiști. Sau ce intenții, a propos de UE…

De curând, Fundația Aurea a organizat o dezbatere din ciclul ”The Munk Debates”, intitulată ”The Rise of Populism”(https://www.munkdebates.com/The-Debates/The-Rise-of-Populism), în care excelentul intelectual public David Frum i-a dat o replică strălucită lui Steve Bannon și național-populismului promovat de acesta.

Bannon și ”populismul” deplorabililor . ”Nu-i credeți pe critici: ne demonizează!”

Steve Bannon – fost director al platformei ”alt-right”, breitbart.com, o platformă ultra-conservatoare, deseori acuzată de promovare a urii și a unei doctrine discriminatorii, de tip ”white supremacy”, totul condimentat cu teorii conspiraționiste, care să permită manipulări de masă – a fost ”chief of staff” la Casa Albă, o poziție extrem de importantă în Administrația Trump.

Donald Trump/Steve Bannon

În momentul de față, pune bazele unei fundații,”The Movement” (n.n. de altfel, și Hitler, și Mussolini și-au denumit organizațiile fasciste ”Mișcări”), cu sediul în Bruxelles și-și propune o revoluție a Dreptei în Europa. 

Prin această fundație, amenință să construiască punți de legătură între extremiștii de Dreapta din Europa, scopul fiind crearea unui grup naționalist-populist (cu o certă platformă anti-UE) la nivelul Parlamentului European, care – pretinde Bannon – să reîntoarcă statele din UE la ”tradiție”, adică la nivelul păcii de la Westphalia, din sec. al XVII -lea. 

Bannon a prezentat toate elementele acestei ”viziuni” , în Toronto, în cadrul unei dezbateri din seria ”The Munk Debates”…

Exprimat cât mai sintetic, curentul ”populist”, pe care-l propune Bannon, este unul creionat în jurul poveștii de succes a președinției lui Donald Trump, despre care susține că reprezintă pătura ”deplorabililor” din societatea americană, ca o revoltă împotriva ”Partidului din Davos”. 

Cel mai ușor mod de a vinde o ideologie cu efect manipulator maxim este să identifici un inamic al alegătorilor, pe care pretinde că-i reprezintă: de aceea, Bannon își fudamentează demersul în contradicția ”deplorables”(n.n. ”deplorabilii”, adică acei cetățeni americani simpli, despre care Bannon afirmă că duc toată greutatea deciziilor economice greșite ale elitelor politice și de business din SUA, eșuând, din acest motiv, în insecuritate/fragilitate financiară) Vs. ”Party of Davos”n.n. (Partidul de la Davos).

Practic, pornind de la criza financiară din 2008-2009 și celebra ”free bailout” a lui Obama, populiștii bannonieni propun o ”revoltă” politică împotriva elitelor globaliste, pe care le reunesc sub conceptul ”Partidul de la Davos”(n.n. concept ce se originează în celebrul ”Davos man” al lui Huntington, cu o referire clară Forumul Economic Global de la Davos, la care participă importante elite politice, culturale, și de afaceri din SUA și de la nivel global, în general): mișcarea populistă este anti-globalistă, anti-elite, își propune să reprezinte ”the little guy”(americanul simplu), care ar fi ajuns în pragul dezastrului economic, din cauza crizei financiare din 2008-2009, generate de elitele globale, ”cu buletin de” Davos…

Bannon susține că ”mișcarea” sa, pusă în practică de Trump în Statele Unite, promovează un așa numit ”naționalism economic”, anti-corporații, care să readucă bunăstarea pentru americanul simplu.

Discursul este seducător și exprimă multe dintre ideile păturii acesteia de cetățeni denuimți ”deplorabili”/ ”the little guy” din America – de multe ori e vorba de un ”base” electoral trumpist, format din persoane cu o gândire critică destul de limitată, frecvent derutate grosier prin conspirații globaliste, promovate în mass-media de nișă. 

De altfel, anterior alegerilor din 2016, această pătură ”a deplorabililor” a fost manipulată grosier cu ajutorul unor pseudo-jurnaliști specializați în conspirații (n.n. cel mai cunoscut astfel de exemplu este celebrul Alex Jones).

Discursul lui Bannon este unul extrem de bine ”articulat”, construit în așa fel, încât să stea ”la suprafață” în orice dispute, care-l pot contesta cu argumente. 

Un astfel de exemplu este faptul de a pretinde că populiștii sunt ”demonizați”, când sunt acuzați că promovează o platformă rasistă, extremistă, ce manipulează, promovând un viitor care nu promite, de fapt, nimic substanțial

Invocând demonizarea, populiștii își îndeamnă susținătorii să ignore argumentele raționale, chiar acele argumente ce se impuseseră în civilizația nord-americană, ca fiind de bun-simț, uzuale, de exemplu acela al non-discriminării, pe motive rasiale, etnice, etc. 

Toate aceste idealuri sunt futile, în raport cu ”revolta” populistă, care promite să aducă prosperitate ”deplorabililor”, printr-o ”revoltă” împotriva globalizării, împotriva elitelor, a ”big corporations”, care au o înțelegere cu ”Guvernul” (”big Government”, desigur), ”înțelegere” concretizată printr-un mostruos ”administrative state” demonizat (n.n. foarte similar cu ”statul paralel” din România)… totul conducând spre o criză financiară, precum cea din 2008, pe care populiștii încearcă să o evite, cu ajutorul doctrinei trumpiste a ”naționalismului economic”, din marea filosofie de guvernare a lui Trump, respectiv ”America first”…

Totul foarte similar aberațiilor conspiraționiste promovate de pseudo-jurnaliști, ca Alex Jones… totul bazat pe ingredientul esențial/necesar pentru a pune în practică această ”doctrină a bunăstării cetățeanului”: promovarea fricii și furiei (”anger and fear”) – frică de imigranți, care atacă granițele SUA în cohorte, furie împotriva lui Soros, a presei, a democraților, a elitelor, a criticilor lui Trump, în general. Toți, având un unic scop: ”ruinarea americanului de rând”…

Aceeași strategie a fost folosită în alegerile parțiale din SUA, în 6 noiembrie 2018, republicanii pierzând majoritatea în una dintre Camerele Congresului American.

Din punctul de vedere al lui Bannon, Trump este ”transformative”: e destul de clar că așa e, omul nostru ”transformă” ceva, însă nu toată lumea e convinsă că soluțiile naționalist-populiste-bannonian-trumpiste ”transformă” pozitiv, sau spre ceva substanțial.

David Frum:” Populism is a fake, it is a scam, it is a lie, it has nothing” ( ”Populismul este un fals, e o păcăleală, o minciună: nu are pic de substanță!”)

David Frum

Excelentul intelectual public conservator, David Frum, fost component al Administrației George W. Bush, autor al unei cărți despre președinția lui Bush și, actualmente, contributor al ziarului”The Atlantic”, i-a dat o replică strălucită lui Steve Bannon, în cadrul dezbaterii din Toronto, mai-sus invocată.

Spun acest lucru, ca persoană care nu a crezut că Hillary Clinton ar fi potrivită de președinte al SUA: e ușor bizar să conducă cea mai mare democrație a lumii membrii unor familii (dinastii?!?), care se tot alternează la Casa Albă. 

Probabil, abobrdarea dinastică va fi fost unul dintre motivele pentru care liberalismul idealist a ajuns să fie acuzat că e compus din elitele de la ”Davos”… Astfel de imprudențe au dat ”muniție” unor falși reformiști anti-establishment, atât în SUA, cât și la nivel global. Deși, de dragul echilibrului, e nevoie de o opoziție anti-establishment în orice democrație, fundamentată liberal. Cu condiția ca această opoziție să fie una validă…

În cadrul dezbaterii cu Bannon, Frum a căutat să răspundă, cat mai argumentat, următoarei întrebări: ”Este populismul ideologia viitorului? Ar trebuie să renunțăm la valorile liberale?”.

Frum fără vreun dubiu, a respins soluțiile populiste ale lui Bannon, preferând oricând următoarele valori liberale, în contrapartidă:

  • Un stat care nu își fură cetățenii;
  • O presă care nu-și minte cititorii;
  • Instanțe care nu încalcă drepturile nimănui;
  • Alegeri libere, democratice.

Deși recunoaște că democrația liberală este într-o pierdere de încredere, din cauza crizei financiare și a celor 7 trilioane de dolari, costuri acumulate de SUA, datorită războaielor de după 11 Septembrie 2011 (toate acestea lovind financiar în clasa mijlocie din America), David Frum gândește astfel – ”The failures of a good system are not a reason to turn to an evil one”(n.n. ”Erorile unui sistem bun nu reprezintă un argument, pentru a trece la un sistem malign”) – lucru care s-a mai întâmplat în Europa anilor 30, tot după o criză financiară. 

Ca atare, în cadrul discursului, David Frum are o argumentație, ce susține, fără vreo rezervă, valorile democrației liberale.

Admite că democrația liberală a dat rateuri, însă crede că populismul are următoarele defecte foarte grave: discriminează, încearcă să guverneze prin ”anger and fear” (”mânie și frică”) – a se vedea un tweet al celebrului consilier al lui Trump, Giuliani, din chiar ziua alegerilor parțiale… susține economic ”the little guy”, dar doar în funcție de culoarea pielii ș.a.m.d. 

 

Pentru populiști, susține Frum, ”poporul”, în numele căruia pretinde a vorbi, nu este decât o parte din acel popor, adică poporul ”care trebuie” și care se supune limitelor procustiene impuse de doctrina ”white supremacy”.

Frum răspunde, astfel, la frecventa proiectare a ideologiei bannoniene într-un viitor: ”Nu e prima dată când populiștii se prezintă drept soluția viitorului; s-au înșelat atunci, se înșala și acum!”

Cu concluzionează Frum…populismul e o minciună, e o păcăleală, nu oferă nimic, nimănui!

Cât despre principalul exponent politic al acestui curent politic, Frum susține următoarele: ”Trump is running the most unethical administration in history!”(”Trump conduce cea mai imorală administrație din istorie”).

Iar neajunsurile alegerii acestei căi nu se încheie aici –  inelelctualul canadiano-american susține că populismul sfârșește întotdeauna în dezastru economic, deși promite un viitor luminos, încă din anii 30:

”All it cares about is to exploit emotions to gain power. They dont know where they wanna go, they only know who they hate and hate doesnt build”.(”Populismul nu vrea, decât să exploateze emoțiile oamenilor, cu scopul de a pune mâna pe putere. Populiștii nu au idee unde vor să ajungă, tot ce știu e că ei urăsc pe cineva, or pe ură, ca fundament, nu se poate construi!”)

Nici mult – clamatul naționalism al populiștilor nu este acceptat, ca valid, de Frum: ”Populism defines the people, against the people, excluding…It makes the basis of the nation a suppresion of the nation”. (”Populismul definește oamenii împotriva altor oameni, excluzând… Impune, drept fundament al unei nații, tocmai suprimarea nației”)…

Alternativa pe care o propune Frum la nivel global este aceea a cooperării pentru pace și prosperitate, o idee liberală autentică, mergând în tradiție, aș adăuga, până la proiectul pacifist al lui Immmanuel Kant. Deci nu o națiune pe primul loc, a propos de ”America first”, ci cooperare între națiuni, ce nu se închid în sine și nu-și propun, obsesiv, cooperarea de la nivelul statutului de ”națiune superioară, de primul loc”…

Ce își propune populistul Bannon în Europa anului 2019: coordonarea marginalilor extremiști într-o Uniune Europeană, în care suveranitatea membrilor să fie contrapusă, disolutiv, unionismului european

Bannon nu pare a cunoaște, aprofundat, istoria unionismului european, dar consideră că are o ”soluție” : aceasta ar fi revenirea la concepția westphalică de sec. XVII, cu scopul transformării UE într-o ”colecție de state suverane, care lucrează împreună”. 

Bannon propune ca el și confrații săi ”populiști” din Europa să impună revenirea la concepția suveranității westphalice, în ceea ce privește statele-națiune componente ale UE,  mai ales în condițiile în care conservatori respectabili, ca Manfred Weber, încep să militeze pentru o uniune mai strânsă, poate chiar realizarea idealului ”Statelor Unite ale Europei”.

Scopul strategului lui Trump este, de fapt, susținerea ”mișcărilor” care își propun să contribuie la o disoluție a UE, concomitent cu destructurarea principiilor liberale ale societății democratice contemporane. 

Totul este mascat în ”dragostea” față de omul simplu, pe care va încerca să-l protejeze, posibil chiar folosind metoda ”anger and fear”, pe care a patentat-o în SUA, dar și diverse trucuri de tip IT, care au dat rezultat în alegerea lui Trump. ”Mișcarea” lui Bannon își propune să capitalizeze pe victoriile extremiștilor din Italia și Austria, coordonand toți marginalii iliberali-extremiști, în vederea obținerii unui rezultat pozitiv la alegerile europarlamentare. 

Discursul împotriva unui ”dușman”comun al alegătorilor, pe care să-l folosești pentru a aduna voturi poate fi adaptat la spațiul UE – până la urmă, problema imigrației, sau aceea a unui ”naționalism economic” se potrivesc ideal pe profilul alegătorilor din multe state europene. Totul e să comunici ”adecvat”, pe nivel irațional. De exemplu…fake news care să îndemne la ”patriotisme emoționale” și la xenofobie…

 

Totul e să te folosești de instrumente ”globale”, cu ajutorul unor trolli, precum cei care aveau conturi pe facebook și tweeter și organizau, online, ”rallies” în SUA, deși locuiau în Rusia…

Un exemplu de manipulare – ilustrata de mai sus, cea cu imigranții musulmani, care invită olandezii în afara granitelor, dacă se opun migrației – practic se servește un fake news, în legătură cu un reprezentant al musulmanilor din această țară, scopul fiind de a produce anxietate, folositoare, în fapt, unor extremiști, precum Geert Wilders, un intens promotor al islamofobiei și rasismului din Olanda.

Suportul Rusiei, care e posibil să fi funcționat și în cazul alegerii lui Trump, s-ar putea anticipa că va funcționa în susținerea demersurilor lui Bannon în Europa. 

Ce se știe cert este că Bannon este un admirator declarat al lui Putin (n.n. o atitudine nu departe de cea a lui Trump), dar și că anumite formațiuni populiste, precum cea a doamnei Le Pen, au beneficiat de susținere financiară rusească.

Acesta e contextul în care vom alege viitorul Parlament European, în câteva luni, sub președinția rotativă a României. Vremea idealismelor va fi trecut: acestea sunt un lux, pe care nu ni-l mai putem permite, dacă suntem, cu adevărat, atașați de visul unionist European…

Poate e și un lucru bun: sub amenințarea disoluției, e posibil ca UE să facă pasul spre o uniune mai articulată, astfel încât idealul Statelor Unite ale Europei să se concretizeze, după ezitări idealiste, de zeci de ani…

Alternativa este un populism ce se prezintă drept ideologie a viitorului, deși propune soluții ale trecutului…Iar specialiști, ca David Frum, nu au vreu îndoială – populiștii” were wrong then, they are wrong now!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.