La poalele Munţilor Căpăţânii, în județul Vâlcea, nu departe de Horezu, într-un sat ascuns de dealuri, se întinde cel mai însemnat şi vast complex de arhitectură brâncovenească. Un loc în care timpul, fermecat şi el de frumuseţea dimprejur, a găsit de cuviinţă să poposească o vreme. Cât să-i îngăduie locului să-şi depene istoria, poveştile şi legendele vechi de veacuri. Vreo trei sute în urmă. Era anul 1690, când domnitorul Constantin Brâncoveanu începea să înalţe pe aceste locuri cea mai de seamă ctitorie a sa – Mănăstirea Hurezi. Şapte ani mai târziu, ansamblul monahal era desăvârşit. Din vremurile cele vechi şi până astăzi, oameni din toate colţurile ţării şi de pe alte meleaguri îl caută pentru liniştea sa, pentru măiestria arhitecturii care l-a înscris în patrimoniul UNESCO, pentru istoria bogată şi pentru cel care i-a scris-o. Pentru ca spiritualitatea, istoria, unicitatea și frumusețea acestui loc să fie cât mai bine conservate, la Mănăstirea Hurezi, se derulează, în prezent, o serie de lucrări de restaurare. Proiectul implementat în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020 urmărește valorificarea durabilă a moștenirii culturale și punerea în valoare a potențialului turistic și cultural-religios prin restaurarea și conservarea Ansamblului Bolniței. Acesta este situat la est de incinta mare a mănăstirii și cuprinde Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ruinele spitalului (bolniței), foișorul și zidurile de împrejmuire. Ansamblul ridicat între 1696- 1699 este ctitoria doamnei Maria, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu. Proiectul are o valoare totală de aproape 10 milioane de lei și o finanțare nerambursabilă de 9,6 milioane de lei. Investițiile sunt derulate în cadrul Axei Prioritare 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. Dintre toate ctitoriile lui Brâncoveanu, Mănăstirea Hurezi este cea care păstrează totul de pe vremea domnitorului. Pe lângă biserica mare şi clădirile dimprejur, în afara zidurilor, la fiecare punct cardinal, se mai află câte un schit. Acestea au fost construite, de asemenea, în jurul anului 1700, în stil brâncovenesc. Brâncoveanu şi-a pregătit aici mormântul încă de la construirea bisericii. Însă, în aprilie 1714, în Săptămâna Patimilor, domnitorul a fost mazilit și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost decapitat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi. La şase ani de la moartea domnitorului, soţia sa i-a adus osemintele în ţară, în secret. Cum zona de nord a Olteniei se afla sub ocupaţie austriacă, sicriul cu trupul lui Brâncoveanu nu a putut fi dus la Mănăstirea Hurezi. Astfel, a fost înmormântat la o altă mare ctitorie a sa – Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Lespedea a fost lăsată fără inscripţie de teama turcilor, însă văduva domnitorului a scris numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție descoperită în 1914. În anul 1992, Brâncovenii au fost canonizaţi şi trecuţi în rândul sfinţilor, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. La 300 de ani de la moartea domnitorului, în 2014, declarat anul Brâncoveanu, mormântul a fost deschis, iar o parte din moaşte au ajuns şi la Hurezi. Ele se află într-un mic sicriu din argint, cu pietre preţioase, alături de părţi din alte sfinte moaşte, chiar şi de la Sf. Apostol Andrei. Odată inclusă în patrimoniul UNESCO, în anul 1993, Mănăstirea Hurezi a devenit un alt motiv de popas în Horezu, vatra ceramicii româneşti. Două valori care au depăşit demult graniţele ţării şi care ne-au pus pe harta lumii.
