500 de milioane de euro riscă să fie pierdute, în timp ce comunitățile de energie sunt ignorate de autorități. De ce România nu vrea energie ieftină și curată?
Într-un moment critic pentru tranziția energetică a regiunilor carbonifere din România, zece organizații non-guvernamentale, coordonate de Greenpeace România, trag un semnal de alarmă: 500 de milioane de euro destinate comunităților de energie riscă să fie redirecționate către alte proiecte. În Gorj, Hunedoara, Dolj, Galați, Prahova și Mureș, fondurile europene din Programul Tranziție Justă (PTJ) ar putea pierde exact componenta care aduce beneficii directe cetățenilor: energia regenerabilă produsă local, în comunitate.
Ce sunt comunitățile de energie și de ce contează?
Comunitățile de energie sunt grupuri de cetățeni, autorități locale sau ONG-uri care produc, distribuie și consumă energie regenerabilă în mod colectiv. Acestea pot reduce facturile, pot crea locuri de muncă locale și pot crește reziliența energetică. În Uniunea Europeană, peste 9.000 de astfel de comunități sunt deja funcționale, implicând peste 1,5 milioane de cetățeni.
În România, însă, aceste inițiative sunt blocate de lipsa legislației secundare și de întârzierile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) și Autorității de Management pentru PTJ. Greenpeace avertizează că, dacă apelurile de finanțare ar fi fost lansate la timp, o parte semnificativă din fonduri ar fi fost deja angajate și ar fi produs rezultate concrete la nivel local. [ecsr.ro]
De ce nu vor România și Polonia energie verde produsă acasă?
Un amplu material realizat de Presshub, în colaborare cu jurnaliști din România și Polonia, arată că obstacolele sunt sistemice: rețele energetice învechite, legislație incompletă, lipsa voinței politice și influența marilor producători de energie. În România, aproape o treime din populație suferă de sărăcie energetică, iar dreptul cetățenilor de a produce energie este blocat de birocrație și lipsa de transparență a instituțiilor precum ANRE și Administrația Fondului pentru Mediu. [presshub.ro]
Exemplul european: EcoPower și cooperativele energetice
În Belgia, cooperativa EcoPower, fondată în 1991 de șase persoane, produce astăzi 7% din energia țării, cu ajutorul a 24 de turbine eoliene, 3 hidrocentrale și 300 de parcuri fotovoltaice. Fondatorul Dirk Vansintjan, devenit un simbol al energiei cetățenești în Europa, îndeamnă România să înființeze cooperative energetice pentru a reduce costurile și a democratiza accesul la energie. [presshub.ro]
Gorjul, pe muchie de cuțit
Județul Gorj, afectat profund de tranziția de la cărbune, are nevoie urgentă de soluții energetice locale. Planurile Teritoriale pentru Tranziție Justă includ comunitățile de energie ca pilon strategic, dar fără apeluri de finanțare, aceste planuri rămân doar pe hârtie. ONG-urile cer MIPE și AM PTJ:
- Menținerea integrală a alocărilor pentru comunitățile de energie;
- Lansarea apelurilor de finanțare pentru gospodării și UAT-uri în 2025;
- Asumarea unui calendar public de implementare.
România are șansa de a transforma tranziția energetică într-un proces democratic, participativ și sustenabil. Dar pentru asta, trebuie să renunțe la blocajele instituționale și să investească în oameni, nu doar în infrastructură. Comunitățile de energie nu sunt doar o soluție tehnică, ci o formă de solidaritate și autonomie locală.
Surse:
- Scrisoarea deschisă Greenpeace către MIPE și AM PTJ
- Articol Presshub – De ce nu vor România și Polonia energia verde produsă acasă [presshub.ro]
- Soluții pentru energie ieftină – Dirk Vansintjan, EcoPower [presshub.ro]