Foto: Silviu Matei

Sunt fantomele statistice ale României. Mii de mineri și energeticieni din Gorj și Dolj, oameni cu decenii de muncă în subteran sau în termocentrale, au fost disponibilizați în numele “tranziției juste”. Statul român le-a semnat deciziile de plecare, agențiile de șomaj i-au numărat pentru scurt timp, iar apoi s-a așternut tăcerea.

O investigație jurnalistică, bazată pe răspunsurile oficiale ale instituțiilor-cheie, dezvăluie o realitate șocantă: nicio autoritate publică din România nu deține, astăzi, o evidență clară și nu monitorizează traseul profesional al acestor mii de oameni. Ei s-au evaporat din sistem, devenind o masă anonimă de cifre generale, în timp ce miliardele de euro destinate reconversiei lor curg fără a avea datele esențiale despre cine sunt și ce nevoi au beneficiarii de drept.

Cum poți pretinde că faci o “tranziție justă” pentru niște oameni pe care nici măcar nu știi unde să-i găsești? Aceasta este întrebarea care scoate la iveală nu doar o gafă birocratică, ci eșecul fundamental al întregului program.

“Marea dispariție” în cifre oficiale: Pensionarea, nu reconversia

Datele obținute de la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă (AJOFM) din Gorj și Dolj, epicentrele disponibilizărilor de la Complexul Energetic Oltenia (CEO), sunt extrem de limitate, vizând în principal anul 2021, dar cifrele sunt grăitoare și confirmă o realitate sumbră.

La AJOFM Dolj, din 118 persoane disponibilizate de la CEO în 2021, doar 61 au solicitat șomaj. Dintre acestea, conform răspunsului oficial, destinul lor a fost următorul:

• 50 de persoane au ieșit din evidențe ca urmare a pensionării.
• Doar o singură persoană figurează ca fiind reangajată cu contract de muncă activ.
• Doar o singură persoană a primit recomandare pentru un curs de reconversie (inspector SSM), dar a refuzat.

La AJOFM Gorj, tabloul este similar, dar la o scară mai mare. Din 592 de persoane notificate în 2021, 197 au intrat în șomaj. Soarta lor:

• 185 de persoane au ieșit din baza de date ca beneficiari de pensie.
• Doar 12 persoane s-au reangajat.
• Doar 2 persoane au participat la un curs de formare profesională.

Datele arată clar că principala “măsură de protecție socială” nu este reconversia, ci pensionarea. Statul i-a scos din statisticile șomajului, dar nu le-a oferit un nou viitor profesional.

Mai grav, ambele agenții recunosc oficial că, odată ce o persoană nu mai primește șomaj, devine o fantomă. AJOFM Dolj precizează clar: “AJOFM Dolj nu deține un program sau un mecanism specific de monitorizare pe termen lung a traseului socio-profesional al foștilor angajați din sectoarele aflate în restructurare, dincolo de evidențele standard ale șomerilor.”Aceeași admitere vine și de la AJOFM Gorj.

Cronologia unei “Dispariții” anunțate

• 2021: CEO demarează un val de disponibilizări. 592 de persoane sunt notificate în Gorj și 118 în Dolj.
• 2021-2022: Marea majoritate a celor care intră în șomaj ies din evidențe prin pensionare anticipată. Un număr infim se reangajează.
• 26 Aprilie 2022: Planul Teritorial pentru Tranziție Justă (PTTJ) Gorj, documentul strategic pentru cheltuirea fondurilor europene, este pus în dezbatere publică, fără a exista date concrete despre soarta celor deja disponibilizați.
• 27 Octombrie 2025: Demarăm solicitările în baza Legii 544/2001 către principalele instituții responsabile.
• Noiembrie 2025: Răspunsurile oficiale confirmă “gaura neagră”: Ministerul Muncii, AJOFM-urile și Consiliile Județene admit, una după alta, că nu au mecanisme de monitorizare pe termen lung.

Lanțul responsabilității rupte: Un cor al nepăsării oficiale

Am întrebat fiecare instituție-cheie ce face pentru a urmări soarta acestor oameni. Răspunsurile lor, citate direct, construiesc imaginea unui stat în care responsabilitatea se evaporă.

• Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMFTSS): Întrebat dacă are o strategie specifică pentru acești lucrători, ministerul nu prezintă niciun plan dedicat, ci enumeră strategii naționale generale. Întrebat dacă are o estimare a numărului de foști angajați care au părăsit țara sau au devenit inactivi (nefiind nici angajați, nici șomeri), răspunsul este un cutremurător act de sinceritate: “MMFTSS nu deține astfel de informații.” Este admiterea de la cel mai înalt nivel a existenței găurii negre.
• Consiliile Județene Gorj și Dolj: Întrebate ce strategii sau studii de impact dețin și ce rol au în avizarea proiectelor pe Fondul de Tranziție Justă (FTJ), ambele se delimitează de orice responsabilitate directă.
  • CJ Gorj: “Potrivit legislației în vigoare, Consiliul Județean Gorj nu are în atribuții elaborarea de studii de impact (…). Elaborarea acestor documente este apanajul instituțiilor de specialitate (…).”
  • CJ Dolj: “Potrivit legislației în vigoare, Consiliul Județean Dolj nu are în atribuții elaborarea de strategii sau studii de impact referitoare la consecințele economice și sociale ale disponibilizărilor de la Complexul Energetic Oltenia.”
    Ambele afirmă că selecția proiectelor este “apanajul Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia” și al MIPE. Practic, liderii administrațiilor locale, cei mai apropiați de miile de cetățeni afectați, spun oficial că nu au pârghii și nici responsabilitatea monitorizării.

Paradoxul fondurilor europene: Construim pentru cine?

Această lipsă de date creează un paradox absurd. Se aprobă proiecte de sute de milioane de euro pentru “crearea de locuri de muncă”, dar fără a ști dacă există forță de muncă potrivită pentru ele. Un fost sondor de 55 de ani nu se va reangaja ca specialist în marketing digital la un hotel de lux.

Prin ignorarea profilului real al “uitaților tranziției”, statul validează proiecte care, în cel mai bun caz, vor crea locuri de muncă pentru o altă categorie de oameni – tineri, personal calificat în turism etc. – în timp ce foștii angajați din energie rămân pe dinafară. În acest context, “tranziția justă” devine o ficțiune convenabilă pentru a cheltui bani europeni pe proiecte care servesc alte interese.

Am solicitat un punct de vedere și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), instituția care gestionează Fondul pentru Tranziție Justă, cu privire la modul în care evaluează și aprobă proiecte în absența acestor date esențiale. Până la data publicării acestui material, instituția nu a furnizat un răspuns, invocând termenul legal de 30 de zile. Vom reveni cu o actualizare de îndată ce vom primi precizările MIPE.

Concluzie: O tranziție fără oameni, o gaură neagră de responsabilitate

Investigația noastră demonstrează, cu documente oficiale, că “tranziția justă” din România se desfășoară într-un vid de date.

1. Dispariția din Sistem este un fapt: Oamenii ies din evidențe și nimeni nu le mai urmărește destinul.
2. Lanțul Responsabilității este rupt: Nicio instituție nu își asumă rolul de monitorizare activă, pasând vina de la nivel central la local și invers.
3. Finanțarea este oarbă: Fără a ști cine sunt, unde sunt și ce pot face acești oameni, “Fondul pentru Tranziție Justă” riscă să devină un mecanism de cheltuire a banilor europeni care ratează complet scopul pentru care a fost creat.

Fără o schimbare radicală de abordare, bazată pe date, nu pe presupuneri, cel mai mare program de transformare economică din istoria recentă a României riscă să devină cel mai mare eșec pe fonduri europene, lăsând în urmă nu doar mine și termocentrale închise, ci și mii de vieți pierdute în irelevanța statistică.

Cum au abordat polonezii problema, cu accent pe monitorizare și bune practici:

Sisteme de Monitorizare și Coordonare: Observatorul Regional

Polonia nu are un singur sistem centralizat, ci a adoptat o abordare regională, mult mai ancorată în realitățile locale. Cel mai relevant exemplu este în Silezia, inima mineritului polonez.

Exemplu concret: Observatorul Regional al Procesului de Tranziție (ROPT) din Silezia

Acesta este un mecanism esențial care lipsește în România. Nu este doar un birou, ci o platformă activă de colaborare.

• Ce face? ROPT sprijină și îmbunătățește managementul transformării economice și sociale. Funcția sa principală este de a disemina cunoștințe și de a iniția cooperarea între partenerii locali.

• Cum funcționează? Organizează întâlniri periodice în fiecare sub-regiune a Sileziei care beneficiază de Fondul pentru Tranziție Justă (FTJ). La aceste întâlniri participă primării, companii, sindicate și ONG-uri, care prezintă propuneri de proiecte și discută provocările.

• Rolul în monitorizare: Acest observator acționează ca un sistem de monitorizare calitativă. Deși nu urmărește individual fiecare miner, el centralizează nevoile, evaluează progresul proiectelor și asigură că finanțările corespund planurilor. Este un mecanism de accountability (responsabilizare) la nivel regional.

Bune Practici și Exemple Concrete din Polonia

Polonia a înțeles că tranziția nu înseamnă doar a da bani, ci a oferi un pachet complex de opțiuni negociate și adaptate nevoilor.

1. “Contractul Social” – O Abordare Negociată, Nu Impusă
Spre deosebire de planurile de restructurare unilaterale, guvernul polonez a negociat un “Contract Social” direct cu sindicatele minerilor. Acest acord, care prevede eliminarea treptată a cărbunelui până în 2049, oferă minerilor opțiuni clare și predictibilitate, eliminând incertitudinea. Opțiunile includ:

• Garanția locului de muncă: Dreptul de a se reloca la alte mine care rămân operaționale până la pensie.

• Pachete de pre-pensionare: Minerii care nu pot fi relocați pot primi un pachet de pre-pensionare echivalent cu 80% din salariu.

• Plăți compensatorii condiționate de plecare: O plată compensatorie unică semnificativă (120.000 PLN, echivalentul a peste 26.000 de euro) pentru cei care aleg să părăsească definitiv sectorul, având oportunitatea de a intra în programe de reconversie.

2. Centre de Sprijin pentru Angajați, Create de Jos în Sus
În regiunea Wielkopolska de Est, minerii înșiși, prin Consiliul Angajaților, au propus un proiect care să fie finanțat din FTJ. Acesta este un exemplu excelent de implicare directă.

• Exemplu concret: Centrul de Sprijin pentru Angajați (PCW)

  • Ce este? Un prim punct de contact pentru minerii care părăsesc industria, gândit de ei, pentru ei.

  • Ce oferă? Un pachet integrat de servicii:

    • Consiliere vocațională și plasare în muncă.

    • Vouchere de formare/calificare în valoare de 30.000 PLN (peste 6.000 de euro).

    • Sprijin pentru antreprenoriat: Finanțare pentru înființarea de firme în condiții mai bune decât cele oferite de agențiile de ocupare a forței de muncă.

    • Sprijin pentru prevenirea excluziunii sociale: Include vouchere de sănătate (10.000 PLN) și asistență psihologică permanentă.

3. Programe de Reconversie Conectate cu Nevoile Reale (Tehnologie și Analiză de Date)
Banca Mondială a derulat studii aprofundate în regiunile miniere poloneze pentru a identifica căi de tranziție viabile, folosind o abordare bazată pe date.

• Exemplu concret: Job Matching Tool (Instrument de Potrivire a Locurilor de Muncă)

  • Cum funcționează? Folosind machine learning și analiza textelor din descrierile online ale locurilor de muncă, instrumentul identifică joburile care necesită seturi de competențe similare cu cele ale minerilor.

  • Ce a descoperit? Minerii au competențe transferabile, fiind buni la operarea utilajelor, dar deficitari la competențe digitale avansate. Studiul a identificat căi de tranziție viabile pe piața locală a muncii pentru 70-80% dintre muncitorii din sectorul cărbunelui.

4. Investiții în Diversificare Economică Reală, Nu Doar în Turism
Planul Teritorial pentru Tranziție Justă din Silezia, cu o alocare de 2.4 miliarde de euro, pune un accent puternic pe diversificarea economiei și crearea de locuri de muncă în industrii verzi, nu doar pe servicii. Proiectele includ:

• Centre de Instruire în Energii Regenerabile: Dezvoltate chiar de Grupul Minier Polonez pentru a-și recalifica proprii angajați.

• Acceleratoare de Afaceri: Sprijinirea înființării de IMM-uri în domeniul tehnologiilor curate și al economiei circulare.

• Reabilitarea terenurilor post-miniere: Peste 2.800 de hectare de teren vor fi decontaminate și redate circuitului economic, creând locuri de muncă în construcții și servicii de mediu.

Concluzii și Comparație cu România

În concluzie, Polonia demonstrează că o tranziție justă de succes necesită dialog social, monitorizare activă la nivel regional și pachete de sprijin personalizate și integrate. Abordarea lor, deși nu perfectă, contrastează puternic cu pasivitatea și lipsa de viziune din România, unde statul a eșuat în cea mai fundamentală sarcină: să știe unde sunt și ce fac oamenii pe care pretinde că îi ajută.