Ping-pong cu vieți omenești: Cum Statul Român își pune pe drumuri pensionarii cu dreptatea în mână – „Nu sunt nici șomer, nici pensionar”

Într-o localitate din  Gorj, un om care a muncit 36 de ani în condiții grele, inclusiv în subteran, a devenit protagonistul unui scenariu kafkian. Stelică B nu se luptă doar pentru o pensie; se luptă pentru demnitatea sa, prins într-un mecanism administrativ care macină nervi, inimi și ani de viață.

Dimineața lui Stelică B  nu începe cu planuri de relaxare, așa cum ar merita un om ajuns la vârsta pensionării. Începe cu un ritual al supraviețuirii: „Eu am pastilele de inimă dimineața”. Vocea lui, captată într-o conversație telefonică recentă, trădează nu doar oboseală, ci o resemnare lucioasă, periculoasă, specifică omului care a strigat prea mult la pereți surzi.

Cazul lui Stelică B  din Gorj nu este o simplă eroare birocratică. Este radiografia unei boli sistemice a administrației din România: lipsa cronică de empatie și refuzul de a respecta chiar și hotărârile definitive ale instanțelor de judecată.

Cronica unei morți administrative anunțate

Povestea este, la prima vedere, tehnică, dar în esență este o tragedie a absurdului. Stelică B are două decizii judecătorești definitive care îi atestă dreptul la pensie. Prima, care stabilește dreptul începând cu 20 octombrie 2023, și a doua, emisă ulterior, care îi recunoaște drepturile abia din 18 mai 2023, pe baza unei noi cereri, ignorând-o pe prima.

Casa de Pensii Gorj, instituția menită să ofere protecție socială, s-a transformat în agresor. Deși instanțele au stabilit clar că omul are dreptate, funcționarii aplică legea bunului plac.

„Cred că am zece decizii de pensionare… Dacă nu luam pastilele de inimă, nu-ți dai seama când vezi o decizie din asta, mă, cum dracu’ la pensie doi ani jumate, nu mai sunt? E problemă…” mărturisește Stelică.

Este definiția pură a ceea ce filozofii existențialiști ar numi „greața” provocată de absurd. Omul există, a muncit, instanța a confirmat, dar Statul neagă realitatea. Stelică  a câștigat la Tribunal, a câștigat la Curtea de Apel, dar a pierdut în fața unui ghișeu.

„Nu sunt nici șomer, nici pensionar”

Drama lui Stelică a atins paroxismul în momentul în care, încercând să corecteze erorile prin justiție (revizuire), a fost aruncat într-un vid legislativ. Curtea de Apel Craiova și-a declinat competența, trimițând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Rezultatul? O așteptare nedeterminată.

„Acum, în situația asta, nu sunt nici șomer, nici pensionar… Sunt într-un fel de nimeni,” spune el. Această depersonalizare este cea mai gravă formă de violență a statului. Omul nu mai este cetățean, devine un dosar plimbat între Craiova și București, în timp ce inima îi cedează în Gorj.

Vizita la Casa de Pensii, descrisă de Stelică, pare desprinsă din „Procesul” lui Kafka. Discuțiile cu directoarea adjunctă și juriștii instituției relevă un cinism înghețat. I se spune că „așa e tehnic”, că există „decizii contradictorii”, deși autoritatea de lucru judecat ar trebui să fie sfântă.

„Vedeți, oamenii au o vârstă, au afecțiuni medicale… Când vine o de-asta… nu mai ești atât de fericit. Le-am explicat și doamnelor: nu mai faceți chestii de-astea! Că ucideți oamenii!”

Tactica epuizării: „Copy-Paste” pe suferință

Ceea ce frapează în mărturia lui Stelică este sentimentul că nu e vorba de incompetență, ci de rea-voință. Avocații Casei de Pensii nici măcar nu s-au obosit să facă întâmpinare la apel, folosind o apărare de tip „copy-paste”, ignorând specificul dosarului.

„Ei au făcut măgăria,” spune pensionarul despre funcționarii care i-au blocat drepturile. E o luptă inegală între un sistem care are tot timpul din lume și un individ care își numără zilele și pastilele. Stelică a fost „pensionat” pe o lege (263), i s-a calculat pensia greșit, i s-au tăiat luni din drepturi, i s-au imputat debite imaginare. Este un război de uzură psihologică.

Justiția ca o Fata Morgana

Deși are dreptatea în mână – „autoritate de lucru judecat” – Stelică este obligat să aștepte ca Înalta Curte să decidă cine este competent să judece ceea ce a fost deja judecat. Între timp, el trăiește cu o pensie diminuată și cu frustrarea că lunile dintre octombrie și mai i-au fost, practic, furate.

„Păi cine a stat liniștit? Că stai cu ideea: o rezolvă, nu o rezolvă? Trăim în România…” Această concluzie amară este laitmotivul a milioane de români. Încrederea în instituții nu este doar zero, este negativă. Cetățeanul pleacă de la premisa că statul va încerca să-l înșele.

Concluzie: Cât mai poate îndura inima lui Stelică?

Cazul lui Stelică nu este singular, dar este emblematic pentru dezumanizarea birocrației românești. Un om care a lucrat în subteran, în Valea Jiului, riscă să fie îngropat de viu de hârtii și proceduri, la suprafață.

Statul Român, prin Casa de Pensii, a devenit un predator. Nu își protejează seniorii, ci îi vânează prin instanțe, îi umilește la ghișee și îi ține în suspans până când biologia își spune cuvântul.

În fața acestei realități crude, o singură întrebare, grea și dureroasă, rămâne să plutească deasupra teancurilor de dosare de la ÎCCJ:

Oare ce trebuie să se mai întâmple ca cei responsabili să înțeleagă că așa chiar nu se mai poate, că deciziile lor administrative nu sunt doar cifre pe o hârtie, ci sentințe date asupra vieții și sănătății unor oameni care nu mai au timp să aștepte dreptatea?

Fii mai mult decât un cititor. Fii motorul schimbării în Oltenia.

Jurnalismul de soluții și investigațiile bazate pe date costă timp și resurse. Noi, redacția Sudvest.ro, am ales calea grea: să scriem pentru cetățeni, nu pentru politicieni. Să urmărim interesul public, nu interesele de partid.

Faptul că ești aici ne arată că împărtășim aceleași valori: transparență, responsabilitate și dorința unei regiuni dezvoltate. Dacă acest material ți-a fost util sau ți-a confirmat o realitate trăită, te invităm să te alături „acționarilor” morali ai acestei publicații.

Printr-o contribuție directă, ne asiguri libertatea de a pune întrebările incomode și mâine.

Susține redacția Sudvest.ro prin Asociația Eurolife:
🇷🇴 IBAN Lei: RO93 RNCB 0149 1519 0979 0008
🇪🇺 IBAN Euro: RO66 RNCB 0149 1519 0979 0009





Notă Editorială: Sudvest.ro își asumă angajamentul pentru o informare corectă, obiectivă și bazată pe surse verificabile. În spiritul transparenței și al deontologiei profesionale, oferim neîngrădit dreptul la replică oricărei persoane fizice sau juridice care consideră că informațiile prezentate în acest material sunt incomplete sau eronate. Punctele de vedere și solicitările de rectificare pot fi transmise oficial la adresa de e-mail: salut@sudvest.ro.


2 thoughts on “Ping-pong cu vieți omenești: Cum Statul Român își pune pe drumuri pensionarii cu dreptatea în mână – „Nu sunt nici șomer, nici pensionar””

  1. Nu este singurul nedreptăți, mai ales în Gorj, unde magia este la ea acasă! Nu este de mirare, de ce, când ajungi într-un proces în instanță, te lovești de sute de dosare și contestații depuse și acționate împotriva Casei de Pensii Gorj! Ce se întâmplă la Gorj fraților???!!!Dureros și rușinos pentru că suntem conduși numai de oameni corupți!

  2. Nu este singurul nedreptăți, mai ales în Gorj, unde magia este la ea acasă! Nu este de mirare, de ce, când ajungi într-un proces în instanță, te lovești de sute de dosare și contestații depuse și acționate împotriva Casei de Pensii Gorj! Ce se întâmplă la Gorj fraților???!!!Dureros și rușinos pentru că suntem conduși numai de oameni corupți! RUȘINE!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.